FB - VR: 1-0

In general nu se intampla nimic fascinant in viata noastra. Nu avem parte decat foarte rar de vacante sau experiente extraordinare. Aceeasi rutina zilnica, casa-servici-casa, aceeasi oameni care de cele mai multe ori sunt neinteresanti, fara vorbe de duh sau inaltatoare si cu cunostinte generale plasmuite si aproximative. Desigur, au alte calitati sau atu-uri care ni-i apropie, desi multi n-au niciun merit ca sunt in preajma noastra. Conjunctura face ca ei sa fie langa noi, si noi langa ei. Sau daca vreti anturajul.

Dintr-un grup de 20 de oameni (aproximez ca asta ar fi media cercului de prieteni, colegi si cunostinte ai unei persoane) maxim 2-3 oameni sunt cu adevarat interesanti si utili, si ne pot demonotoniza ziua. Au informatii si cunostinte exacte, bazate pe pregatire sau autodidactica, sunt spirituali si plini de idei.

Adica 10%.

Pe acesti 2-3 oameni nu-i intalnesti zilnic. Daca ai noroc, poate o data sau de doua ori pe saptamana, dar cel mai probabil de doua trei ori pe luna.

Avand in vedere cele relatate mai sus, nu ne mai miram de ce a avut asa mare impact FB-ul.

Acolo, majoritatea oamenilor, estimez ca peste 60%, sunt interesanti.

Edit: par/arata interesanti.

Sunt plini de vorbe de duh si pilde intelepte, citeaza aproape zilnic din marii oameni ai planetei.

In plus de asta, calatoresti imaginar prin pozele prietenilor din diferite colturi ale lumii, savurezi cafeaua si mancarurile postate, te informezi imediat (chiar de mai multe ori despre un lucru sau eveniment), asculti impreuna cu ei melodii noi sau uitate, afli daca ninge sau ploua, etc…

In patru cuvinte: Viata palpita pe FB.

Atunci cand viata devine monotona, repede “intram” pe FB. Problema e ca, cu cat stam mai mult pe FB, cu atat mai mult facem ca viata sa fie si mai monotona.

Simplu. Nu?

Deocamdata FB: 1, Viata reala: 0.

Telecomanda

Sa-mi bag picioarele!
Oricat de mare ar fi telecomanda, oricum vine un moment in care nu o mai gasesti.
:)))

Nu exista sfaturi bune.

Asa cum nu exista sfaturi rele.
E o vorba din batrani: "Sfaturile s-au inventat ca sa ai pe cine da vina atunci cand nu merge bine". Dupa ce l-ai urmat. Sfatul.
Nimeni nu-ti poate da un sfat 100% sigur.
Pentru ca nimeni nu stie ce este in inima ta, ce iti doresti, ce simti cu adevarat, ce valoare ai, ce pregatire. Nimeni nu cunoaste potentialul tau. Nimeni nu cunoaste aspiratiile tale. La adevarata lor valoare.
Toata lumea iti da un sfat bazat pe experientele personale,  traite, care indiferent cat de complexe sau de argumentate ar fi, nu se "pupa" 100% cu situatia ta.
Vrei sa te faci stewardesa si ai doar 1.xx m sau vrei sa te faci cizmar desi nu ai batut niciun cui in viata ta. Cine iti poate garanta ca poti sa o faci sau nu. Ca vei fi competitiv si ca asta va fi ceea ce ti-ai dorit din totdeauna sa faci. Sau nu.
Tu esti singurul care cunoaste toate dimensiunile problemei.
Doar trebuie sa spui: "Da-mi niste pantofi cu tocuri de 12", sau "Da-mi un ciocan si niste cuie" Sau nu. Te pori resemna si sa spui "Ma fac spalatoreasa", sau "Prelucrator prin aschiere". (Nu ca ar fi ceva rau/injositor la meseriile astea)
Decizia (buna sau rea) iti apartine. Drumul ales iti apartine. Doar ca trebuie sa ai curaj sa infrunti si victoriile si infrangerile.
Nu exista un drum sigur. Nu exista un drum fara pericole si riscuri. Nu-ti poate spune nimeni: "Fa-te tata avocat" vorba melodiei.
De-aia este foarte greu sa ne alegem un drum in viata si de cele mai multe ori ne complacem in ceea ce suntem. Progresul s-a infaptuit cu oameni care au riscat. Care nu au tinut cont de "sfaturi".
"No risk no reward!"  Vorba rusului.
Si mai exista o vorba din batrani: "Trenul pierdut...s-a dus"
De-aia e viata asa de frumoasa.

E-book gratuit cules si scris de romani.

     Anul asta in luna aprilie am trimis spre publicare oamenilor din spatele www.bookblog.ro o sceneta vesela. La vremea respectiva faceau o colecta de nuvele, schite si/ sau scrieri pentru a fi adunate si publicate intr-o carte electronica gratuita.

     Atunci am cautat vreo cateva zile sa vad daca au realizat ceva, dar probabil ca am fost eu prea entuziasmat. Nu am gasit nimic. Credeam ca nu sunt seriosi si ca n-au „cojones” sa ma publice si pe mine, desi periasem bine materialul trimis. Apoi am uitat. Dar azi mi-am amintit si am vizitat iar blogul, si URAAA!!!!. M-am regasit printre cei ale caror scrieri au fost selectate.

     Desi dpdv literar nu inseamna nimic, e o senzatie minunata. E posibil sa fi publicat tot materialul pe care l-au primit. Mie nu-mi pasa in momentul asta. Ma enjoy-esc de unul singur. Si e fain.

     Puteti descarca e-book-ul de aici:

http://www.bookblog.ro/recenzie/scrieri-alese/#ebook-gratuit

     Have fun!

Road to B&W

Am mai facut o mini expozitie on-line cu fotografii mai vechi. Poate expozitie este prea mult spus.
Vizionare placuta!

Rock the City 2013

A fost un weekend de vis.
Oameni faini si doua zile de muzica buna.
Si RAMMSTEIN.
Nu exista cuvinte cu care sa poti descrie la adevarata lui valoare un concert Rammstein.
I-am vazut si in 2010 dar atunci am stat la Normal Circle. Sau mai pe romaneste "La mama dracului".
Acum am fost la Golden Circle. Adica in buricul evenimentului.
MARE diferenta. MARE.
Acum i-am vazut si in spatele scenei chiar cand se pregateau sa inceapa showul.

Astea-s doar cateva poze, ca doar nu am fost la concert sa fac poze.

Mi-am bagat mintile in cap si m-am apucat de cantat intr-o ger(rom)maneza. Ceva...acolo. 

Sa fie.Si bine inteles doar pe refren.

Mi-au iesit foarte bine cuvintele: "Ich will", "Benzin" si "Du hast mich"

Si bine inteles "Nein"

Focul si efectele pirotehnice spectaculoase marca RAMMSTEIN, au fost stinse cu o ploaie de spuma urmata de confetti de care m-am bucurat din plin fiind in fata scenei.

EXCELENT.

Bilantul concertului cu Rammstein:

1.Un cercel pierdut,

2.Arsura pe mana dreapta

3.Ficatul marit,

4.Plamanii gri,

5.Cost aditional pe telefon de 21 eur.

(I-am dat telefonul nepotului meu sa se joace. Si omuletul a cumparat de pe net chestii care-i trebuiau la joc.)

Celelalte, de la 1 la 4, sunt sub: No comment & Unforgetable.

Jelly bean sucks

Atat am avut de spus.
Ba nu. There is more.
Ne asteptam ca fiecare noua versiune sa aduca ceva mai bun. Inovator.
IceCream a fost cel mai bun android ever.
Acum, au scos tot ce era bun. Si au bagat numai gunoaie.
Sa-i f**.

Disclaimer

Gata. Am reusit. Ufffff ce greu a a fost.

Moment dificil in viata. Intersectie. Nu stii ce sa alegi.

Incotro sa te indrepti. Oare e bine la dreapta? Oare e bine la stanga?

Dar…daca mai stau un pic. Poate rezist. Poate ca totusi nu-i asa de rau.

Nu. Trebuie sa renunt. Ca nu se mai poate.

Ea:

“Hei, dar mai stai, ca e bine cu mine.”

Eu:

“Cred ca nu eram in toate mintile. Uita-te la tine. De ce nu faci si tu ceva cu viata ta.

Stand asa toata ziua. Nu contribui cu nimic la binele societatii. Doar ocupi un spatiu degeaba.

Cum as putea ca EU sa fiu cu cineva ca tine?

Nu m-as mai putea respecta…

…

Te rog…Te rog….retrag tot ce am spus!

Totul, fiecare cuvant. Retrag tot ce am spus!

Te iubesc! Te iubesc!

Nu pot trai fara tine.

Fac orice!

…

Nu si nu si nu. Am atatea de facut si tu nu ma lasi. Nu am timp de prieteni, nu am timp de serviciu, nu am timp de proiectele mele personale, incepute si lasate la stadiul de notite pe caiet. Nu ma lasi sa citesc, sa cant la chitara, sa vad un film sau sa beau o  bere in liniste. Tot timpul doar cu tine. Zi de zi, noapte de noapte.

Atata posesivitate n-am intalnit niciodata. Nu ma lasi sa fac un pas fara tine.

M-am saturat. Te urasc.

…

Nu…iarta-ma, te iubesc, nu pot fara tine…

…

Nu. M-am hotarat. Plec. Ne despartim.

Poate ne vom mai intalni, poate vom ramane prieteni, poate vom mai colabora.

Dar acum ne despartim.

Oricare ar fi consecintele”

Haidi pa FB.

*Unde:

Ea=aplicatia Facebook

Eu=Eu.

Propuneri de subiecte de examen pentru Bacalaureat

Romana:

Proba scrisa:

-          Comentati postul cu pisici cu cele mai multe like-uri de pe Facebook. 

Pentru nota 10 faceti un eseu cu tema: “Viata mea pe Facebook in timpul Examenului de Bacalaureat.”

Proba orala:

-          Recitatati refrenul dintr-un cantec la alegere din urmatorii interpreti: Justin Bieber, Michel Telo, David Guetta. 

Pentru nota 10, fredonati top 10 Dance Hits.

Matematica:

-          Cat costa 10 beri ieftine in cel mai tare club de fitze din municipiul/orasul/comuna/satul tau. 

Pentru nota 10, cat costa(in euro) 2 sampanii scumpe. In acelasi club. Pentru cei de la sate, cat costa o sticla de vodka.

Engleza:

-          Traduceti in romaneste cel putin 10 expresii din Yahoo Messenger de genul: omg, wtf, brb… 

Pentru nota 10  rostitile in engleza.

Fizica:

-          Calculati distanta cea mai scurta dintre liceu si cea mai apropiata crasma/terasa/bomba cu ajutorul Google Maps. Pentru nota 10 calculati si Δ(delta) t in functie de alcoolemia cu care ati venit la scoala. 

Nota: daca aveti alcoolemia mai mare de de 1% proba e trecuta fara examen.

Biologie:

-          Care este cea mai eficienta planta de la “Magazinul de Vise”. Si de ce. 

Pentru nota 10, enumerati 10 plante consumate in ultima luna.

Istorie:

-          Enumerati 5 fete/baieti cu care ati intretinut relatii intime in clasa a XII-a, cu anii/perioadele in care s-au infaptuit. 

Pentru nota 10 alegeti clasa a X-a.

Economie:

-          Calculati profitul maxim care se poate scoate din “Pacanele” daca introduci 10 lei. 

Pentru nota 10 calculati valoarea lucrurilor vandute din casa parintilor si calculati pierderea in functie de valoarea de achizitie cu factura. 

Nota: Daca valoarea lucrurilor vandute nu depaseste 5% din valoarea de achizitie promovarea se face din oficiu.

Informatica:

-          Faceti un review la un gadget de “ultima ora” achizitionat in ultimele 6 luni. Si enumerati 5 din cele 15643 de functii din dotare pe care le folositi. 

Pentru nota 10 – Doar cei cu Iphone de la seria 5 in sus.

Educatie fizica si sport:

-          Trimiteti 10 sms-uri de 10 cuvinte la 10 nume din agenda telefonica in 10 minute. 

Pentru nota 10 baremul este de 5 minute.

Despre politete, sau...

Trebuie sa insotesti partenera la toaleta?

Care e faza cu insotitul femeilor la toaleta?

Nu ca m-ar deranja.

Doar ma intreb? O fi scris in codul bunelor maniere? 

Chiar daca e, sunt multe sfaturi acolo carora nu le dam atentie, nu le aplicam in the real life. Cum e faza cu ridicatul in picioare a barbatilor, la masa, atunci cand se aseaza/ridica o femeie.

Deci, ele sunt majore. Chiar nu gasesc drumul spre/dinspre toaleta? Iti soptesc la ureche, se ridica de la masa, si automat te ridici si tu (…ca daca nu....), si apoi te trezesti mergand in urma ei, sau langa ea, conducad-o catre toaleta. Apoi stai in fata usii, nestiind ce sa faci, framantandu-ti mainile eventual, sau stand cu ele in buzunare si zambind ca un prost persoanelor care trec pe langa tine. Trimiti prin expresia fetei, un fel de gest de compasiune/intelegere altor barbati care sunt in situatia ta. Ii intelegi, si ei te inteleg. What you gonna do?

Probabil ca femeile il considera un gest de respect, de atentie. Nu stiu. 

Maybe it's a must.

4 ore de asteptare.

E deranjant cand ceva sau cineva iti da planul peste cap.

Mi s-a intamplat recent o asemenea situatie, si intr-un moment de “futu-i ma-sa” am decis sa-mi petrec acele 4 ore in parc. You know, aer curat, verdeata, banci, oameni, intamplari, statui, fantani arteziene, porumbei…etc…

Deosebit!

As fi putut sa ma plimb prin capitala, sa-i vizitez frumusetile...ca un provincial plin de tristeti cum ma aflu, vorba lui Baniciu.

Nu. M-am incapatanat sa merg in parc. De fapt am fost in 2 parcuri. Parcul Cismigiu, despre care n-am sa scriu nimic, fiind arhicunoscut si pomenit, si parcul Titus Ozon. Ferdinand colt cu Gara Obor.

Experienta mea cu parcul este mai mult decat modesta. Nu-mi place sa merg pe jos, si merg doar atunci cand n-am incotro, si n-ai sa ma auzi niciodata spunand: ”Hai sa ne plimbam!”, sau… si mai rau…:”Hai sa ne plimbam prin parc!”

De cate ori ma “scotea” sotia din casa cu directia stabilita spre parc, in 99,99% din cazuri ajungeam pe terasa. La bere.  Cu consimtamantul ei si cu ea alaturi, bineinteles. Cine-a pus carciuma-n drum….nu mai e nevoie de continuare.

Acum, pentru ca ea e plecata din tara, merg direct pe terasa, fara pretentia ca vreau sa merg in parc.

Sa revenim.

Si ma asez eu pe o banca, la umbra. Si bag in functiune B. Glasses, plus filtru gandirii mele insotit de spiritul de observatie destul de ascutit, pentru sau din cauza varstei mele.

Banca din parc pe care am stat
Avea lemnul foarte uzat, 
Eram foarte obosit
Dar n-am putut sa dorm nici un pic...
Da, da, 
Era
Multa lume care se-agita.

Parcul de-obicei e un loc linistit, 
Aici era un zgomot cumplit, 
Toti venisera sa faca ceva, 
Nici unul dintre ei nu se odihnea...
Da, da, 
Era
Multa lume care se-agita.

Oamenii citesc ziare, 
Cumpara de mâncare, 
Peste tot e foarte mare îmbulzeala, 
Fata frumoasa e-n înghesuiala...
Da, da, 
Era
Multa lume care se-agita. (Parcul - Alexandru Andries)

Am vazut:

-cum se doarme in iarba cu capul sprijinit pe un bidon de 2l plin cu apa,

-cum o “doamna”, careia ii mai lipsea cam un metru din inaltime pentru a fi considerata “bine”, isi repara pantofii,

-cum un grup de pensionari respectabili se opreau politicosi din discutiile lor zilnice atunci cand pe langa ei trecea vreo mamica insotita de caruciorul din dotare, aruncand priviri nevinovat-admirative,

-cum oamenii mananca, citesc, fumeaza,

-cum  au trecut cateva masini de pompieri ai caror ocupanti se imbracau din mers, in graba catre locul faptei,

-un caz de discriminare,

Squeeeeeeeeaaaakkkkkkk .....Nu stiu sa imit in scris zgomote, dar aici ar fi fost un zgomot de vinil.

Come again?...Go back..Rewind….

Un caz de discriminare.

Da. Ati citit corect.

Ziua in amiaza mare, un caz de discriminare.

In parc sunt vreo 50 de banci, din care 80% erau ocupate de cetateni romani, 3 banci erau ocupate de cetateni de etnie rroma, iar restul erau libere.

Pe aleile parcului a aparut un cersetor, mai in varsta si de etnie rroma, care a trecut(cersind) pe la toate bancile ocupate, mai putin pe la cele pe care stateau cazati cetatenii de aceeasi etnie cu el.

WTF?

This is not a review!

07 iunie 2013, zi ploioasa, nimic de facut, nimeni cu care sa vorbesc.

Am fost la film.

Funeralii fericite, de si cu Horatiu Malaiele

Cand am ajuns la cinematograf, am constat cu uimire ca "si-aici bate vantul" vorba maestrului Andries.

Eram singurul care dorea sa vizioneze premiera romaneasca.

Zic: "Na drace, Leano"...si apoi "Yupiiii...."

NDL pentru ca nu eram sigur daca va rula filmul doar cu un singur spectator.

Si Yupiii... pentru ca speram sa mi se realizeze inca un vis nevinovat. Sa fiu singur intr-o sala de cinematograf, sa intru si sa patesc precum Pierre Richard intr-un film vechi al carui nume nu mi-l amintesc. Am un "lispsus" matinal.

Scena in care era invitat sa ia loc la o masa cu vreo 20 de scaune goale, din care doar unul avea piciorul rupt. Scaunul, nu Pierre, care se aseaza exact pe scaunul cu pricina, dupa vreo 5 minute de nehotarare.

N-am avut noroc. Au mai venit inca vreo 6 persoane. Probabil ca sa se ascunda de ploaie. Ca i-am auzit cand au cerut bilete pentru filmul care rulase de la 17.

Cam despre asta e vorba in film:

"Într-un cartier periferic din Bucureşti, imigranţii îşi îneacă amarul în cârciuma lui Samir: „La imigrantul fericit”. La o masă, trei prieteni au pierdut şirul paharelor. Ei sunt: Lionel – un român reîntors din Franţa unde a lucrat în construcţii, Kiril – un bulgar contrabandist de mică anvergură şi Igor – un rus fără permis de şedere în România, care lucrează la negru ca instalator.

...

Ajung lângă un teren viran unde s-a instalat o tabără de ţigani. Ca să se distreze, cei trei plătesc o ţigancă să le ghicească viitorul. Aceasta le prezice data exactă a morţii şi modul în care vor muri.  De aici începe distracţia…"

A inceput filmul, si dupa vreo 30-40 de minute ma gandeam sa plec, cu parere de rau de banii dati pe bilet, floricele si cola.

"O mare porcarie. Nu se poate asa ceva... Ce-i asta? Cum se poate ca un mare actor sa faca un film asa de slab?" urlam indignat in gandul meu. "Ce fac? Unde ma duc? Afara ploua...stau macar sa mi se usuce geaca..."

Si "Bam"....Malaiele loveste tare de tot. A doua jumatate a filmului este geniala.

O tragicomedie cu mesaj fin.

Nota 10 Maestre.

Update catre tatal aflat la 3796 km distanta.

„A deschis ochii. Felinarele alea mari. Si are si gene lungi” - Mama

„A inceput sa faca fete de alea de te pisi pe tine. Vorbeam noi doi azi, il tineam pe perna. Si discutam, ca naa... Si la un moment dat inchisese ochii, apoi i-a deschis si a a vut un zambet din ala pe fata ca si cum ar fi zis "sunt tot cu mami". Si a adormit adanc cu un oftat din ala de satisfactie.” - Mama

„Am facut baitza si mami m-a pus in patutz si am adormit sigurel. Noapte buna tati.” - Horia

„Noi acum ne expunem la lumina. Ca asa a zis doamna doctor, si mami asteapta 15min ca sa mai doarma si ea un pic. Ca azi noapte eu aveam chef de vorba nu de somn.” - Horia

„Nu ma necajeste. Tre’ sa se faca mare si el si tre’ sa pape. Si daca e setat sa se trezeasca la 2-3 ore. Cum sa ma necajeasca? Eu as vrea sa se joace cu mine, sa gangureasca, sa stea cat mai mult treaz.” - Mama

„Ne-am trezit, am papat, am ascultat un pic cutiutza muzicala, am stat de vorba cu mami si acum dormim iar.” - Horia

„ Oare ma mai ajung vreodata cu somnul?” - Mama

„Incerc sa fac nani. M-am trezit toata noaptea si de dimineatza de la 9 ne chinuim. A vomitat fiecare masa. A supt un pic dar a trebuit sa-i dau cu biberonul cate putin, sa-l pun sa garaie si apoi iar cate un pic. In sfarsit nu a mai vomitat. Era asa de obosit. Abia acum a adormit si eu sunt rupta. Ma bag si eu la nani fugutza pana nu se trezeste iar.” - Mama

„I se duce pielea, stii ca asa se duce. Il da mami cu ulei si il spala. A si mai plange cand il schimb ca sunt servetelele reci” - Mama

„Deci. Nu facem decat są dormim si są papam. Ne trezim cam din 2 in 2 ore są papam. Si noaptea la fel. Mami dimineatza aproape ca nu se poąte trezi. Dar eu insist.” - Horia

„Hihihi acum stau cu mami in sufra, ca nu am vrut sa dorm. Facusem caca iar si m-am trezit. Ne uitam la tv si mami imi povesteste.” - Horia

„Si imi vine sa stau toata ziua sa ma uit la el. Nu mai pot dupa el.” - Mama

„Face nishte fetze, ma apuca rasul. Dar cel mai tare imi place cand e serios. Se uita si se gandeste. Zici ca e un om mare.” - Mama

„Acum stau cuminte in patutz si ascult muzica.” - Horia

„M-am trezit ca am facut caca si nu suport sa stau cacacit. Vreau sa fiu schimbat imediat. Hihihihi” - Horia

„Am adormit fara galagie. Daca sunt schimbat si mancat nu fac galagie.” - Horia

„Doarme in reprize. 1 ora nu e de ajuns pentru el. Ba e pipi, ba e caca, ba stiu eu ce, il schimb, ii dau sa manance, daca vrea stam de vorba un pic, sau plange si se culca la loc.” - Mama

„A venit curentul. Merge AC-ul. Yupiiiii. Poate dormi si mami. Uraaaaaa. Asta daca o las.” - Horia

„I-am facut baitza si acum la nani. Azi m-a frecat de mi-au mers fulgii. Ma puneam sa mananc, se trezea. Incepeam sa pun rufe la spalat se trezea. Si tot asa. Nici nu prea am dormit. Cred ca la noapte se schimba singur. Ca eu nu stiu daca ma trezesc. Hihihihihi.” - Mama

„Pai eu mananc, mami ma schimba si dorm iar. Mai vorbesc cu mami un pic dar tot adorm.” - Horia

Festivalul Luminii

Nu prea imi face placere sa scriu “la comanda” pe o tema necunoscuta mie.

In afara de locul de munca, de obicei imi place sa fac ce, cand si cum vreau eu.

Sau cum spune melodia “in seara asta fac tot ce-mi trece prin cap”

Am mai scris despre un eveniment desfasurat in Onesti, pentru a promova activitatile ce se organizeaza in orasul in care locuiesc, si pentru ca se potrivea cu o intamplare destul de hazlie din viata mea.

Acum, o sa incerc sa scriu despre Festivalul Luminii Onesti organizat in data de 25 mai 2013 de la orele 19 la 23, din doua motive:

1.N-a fost o comanda, ci o rugaminte din partea cuiva implicat in festival.

2.Sa promovam totusi, daca vrem si putem, actiunile frumoase care se desfasoara in Onesti si care se inmultesc pe zi ce trece. Si asta e de bine.

Cand am auzit despre Festivalul Luminii, am fost printre primii care au dat join la event, si gandul mi-a zburat la festivalurile de lumini din China. Cu cladiri luminate, dragoni zburatori, lasere, mii de lampioane lansate in aer si mii de lumanari trimise pe apa. 

Nu stiu daca va fi chiar asa. Sunt sigur ca vor lipsi dragonii. 

Scopul declarat:

Redescoperirea valorilor spirituale neglijate de societatea contemporană.

Activităţi:

• Expoziţie de fotografie
• Expoziţie de picturi
• Cântece folk
• Spectacol de jonglerie
• Ateliere de hand-made
• Activitaţi specifice cercetăşeşti
• Face painting
• Info point
• Origami si quilling
• Panou alpinism
• Pictat pietre
• Coltul dorintelor

Cred ca voi participa doar la coltul dorintelor, deoarece la alpinism, face painting si la jonglat nu prea ma pricep. Ba da, stiu cateva trucuri cu carti de joc. Dar nu cred ca se pune.

Am vreo cateva de dorinte de cate 10 puncte fiecare, si chiar is curios ce se va intampla acolo.

Nu cred ca trebuie sa organizam un festival pentru a redescoperi frumusetea lucrurilor marunte, dar cred ca uneori, e bine sa fim putini “fortati” sa iesim din rutina zilnica, si de buna voie sau nu, sa acordam 4 ore din viata noastra pentru a ne relaxa, si a acorda putin timp artei. Sub toate formele ei de manifestare din data de 25 mai 2013.

Sper ca acest Festival al Luminii sa fie muuult mai bine organizat si mai atractiv decat a fost Ora pamantului.

Ne vedem acolo.

Sapte, sapte si ceva. Fix

Join Group

Am un grup pe FB in care, mai multi oameni obisnuiti punem umarul si chiar osul din umar la conceperea unei nuvele colective.

Grupul este inchis, special pentru cei care contribuie cu cateva pagini scrise la actiunea literara.

Provocare Literara

Acum 1:

Am cere de “join group” de la 3 fete/femei, niste “bunaciuni” cum ar zice Maestrul Cristoiu.

Daca va povesteam live aceste randuri, ma puteati auzi rostind acest cuvant cu accentul Maestrului.

Si-mi “iese”. Ca am exersat.

Acum 2:

Aceste “bunaciuni” sunt din “strainezia”. Ca m-am documentat ca orice mascul heterosexual cu minim respect pentru cromozomul Y.

Dupa preambul, urmeaza intrebarile care ma macina ca o rasnita stricata, careia i s-au tocit zimtii.

1.De ce soliciti intrarea intr-un grup in care se scrie intr-o limba total necunoscuta tie?

2.E "kool" sa faci parte din cat mai multe grupuri?

3.Cum a ajuns grupul meu mic si pricajit, si inchis, in atentia fetelor respective?

Si etc…

Sorry Brenda, Katie and Paula, but this group is closed.

To joke or not to joke?

This is the question...

Sunt un tip vesel, mai tot timpul pus pe glume, pe poante.  Si nu in pozitia din baletul clasic, executata de obicei de femei si care consta in ridicarea si deplasarea pe varful degetelor,  cu falangele bine intinse si cu ajutorul unor pantofi speciali legati de glezna.

Nu.

Genul ala glumet, cu simtul umorului.

Toti, amicii, prietenii, ma rog, oamenii din jurul meu mi-au spus asta.

Unii chiar m-au indemnat spre o cariera in televiziune, sau de ce nu stand up comedy. Prieteni de-ai mei au reusit. Eu nu. Nici n-am incercat.

Am ramas la stadiul de entertainer al petrecerilor, chefurilor sau a intalnirilor ocazionale.

Nu conteaza locul, sau timpul. In magazin, la servici, pe strada, in lift...daca imi „vine la fileu” imediat raspund cu o gluma.

Sunt pe faza, cum se spune.

Chiar si postarile mele de pe fb sunt tot genul asta. Bancuri, video si poze haioase, ca sa destind prietenii care ma au in lista lor. Bineinteles dupa o selectie atenta, ca nu-mi place sa postez orice.

Anyway..

Toata introducerea asta nu am facut-o pentru a ma lauda. Sunt multi ca mine.

Dar fac 40 de ani maine poimaine si ieri mi s-a intamplat ca cineva sa se supere la o gluma de-a mea.

Nu-i vorba de suparare din aia generata de un „misteaux” fin sau mai putin fin. Care trece aproape instantaneu...

Si nu tin mine ca pana acum, cineva sa se fi suparat asa de tare.

Intervenind intr-o discutie in trei, eu si cu doua femei, i-am spus uneia dintre ele urmatoarele cuvine:

„Un angajat nu are decat doua motive pentru a cunoaste adresa sefului:

1.Daca vrea sa-i duca un plocon.

2.Daca vrea sa-l prinda in scara si sa-i dea una in cap. ”

Si a urmat o suparare din aia cu lacrimi, cu nervi, cares-a finalizat cu un atac verbal violent la adresa mea.

...

Am ramas fara replica. Efectiv.

Si am incercat fara succes sa-i explic, sa-i spun, sa o conving ca a fost doar o gluma.

Multe persoane imi spun ca nu-si mai dau seama cand glumesc si cand vorbesc serios.

O fi o problema?? Oare femeile au mai putin simt al umorului decat barbatii?? Am nimerit eu persoana nepotrivita??

Eu nu ma schimb oricum. E un risc pe care mi-l asum.

What can I do?

Si da, mi-am dat seama: oamenii fara simtul umorului n-ar trebui sa existe.

Sau sa existe, dar foarte departe de mine.

Film vs Carte

In ultima vreme am lasat putin cititul din “mana” si mi-am petrecut o mare parte din timpul liber vizionand filme si seriale.

Si atunci s-a nascut o intrebare:

Vizionand un film care are la baza o carte (si nu din alea cu JCvD, CN, DtDW), este acelasi lucru cu a citi cartea?

Deja o sa sariti cu raspunsurile…

Dar, sa ne gandim un pic.

O carte o citesti pentru mesajul/povestea ei, si indiferent ce spun cei mai multi dintre cititori, mesajul este cel ce ramane. Peste ani, nu iti mai amintesti numele personajelor, poate nici locul unde are loc actiunea. Dar mesajul, daca a fost o carte pe gustul tau, nu-l uiti.

Si daca vad filmul si mi-a placut inseamna ca imi va ramane mesajul. Si inseamna ca mi-ar fi placut si cartea. Nu?

Stiu, nu se aplica in cazul cartilor de filosofie, celor tematice si indrumatoare, etc.

Ideal este sa citesti cartea si sa vezi si filmul. Daca exista.

Am incercat de cateva ori, si este o experienta placuta. Pentru ca ai ocazia sa vezi diferentele, omisiunile sau adaugirile si bineiteles viziunea regizorului.

Si filmul si cartea, au  plusuri si minusuri, ca sa nu spun avantaje si dezavantaje.

Filmul il vezi in medie in 2 ore, pe cand cartea, cu aceeasi poveste, o citesti in cateva zile.

In carte, povestea este de cele mai multe ori mai detaliata decat in film. Si poate mai frumoasa.

Ideal este sa fie amndoua bune. Ca in exemplul de mai jos:

Cartea vs Filmul

Desi sunt destule cazuri in care cartea e mai buna decat filmul, si invers.

Dar este un compromis acceptabil. Zic.

Acum, din lipsa de timp, prefer sa vad doar filmul.

Daca am vazut filmul, nu mai citesc cartea. Dar daca am citit cartea, ma uit si la film :P

Earth Hour

Conform wiki, Earth Hour a luat fiinta in 2007, dar eu am aflat abia in 2012.

Never it’s too late. Zic.

In 2012 eram plecat intr-o tara indepartata, si pe la ora 19 m-am apucat sa gatesc o delicioasa fasole batuta. Da, stiu ca zambiti, dar intr-o tara musulmana, fasolea batuta este muuult mai delicioasa, dupa ce mananci o perioada alde: Shish taouk, Lamb shish, humus si mujdei de usturoi (facut cu maioneza. Cel mai bun, dupa parerea mea).

Si pe la 20.20 ma suna sotia mea care era la munca:

“-Vezi ca la 20.30 incepe Earth Hour "

“-Ce-i aia?” Zic eu desi ceva engleza maraiam si eu.

“-Stinge si tu luminile in casa, ca asa se procedeaza. Economisim energie electrica. Salvam pamantul.”

Dupa ce am terminat convorbirea, am deconectat toate aparatele electronice, am stins toate luminile din casa, am aprins lumanari de parca eram in scenele amoroase hollywoodiene si apoi am ramas in mijlocul bucatariei, cu lingura in mana, scarpinandu-ma in cap. La figurat. Caci gateam, si nu este indicat sa te scarpini in cap cand gatesti.

“Ok. Plita e electrica...nu mai gatesc?”

“Ac-ul e pornit, afara 40°…mor de cald in casa?”

“…si… ce fac cu frigiderul?”

 Intr-un moment de geniu, care se intampla doar o data in viata, am ales doua din trei.

Adica, am continuat sa fac fasolea la lumina lumanarilor, fara aerul conditionat pornit, si am salvat frigiderul si mancarea depozitata in el.

Atat am putut face la prima mea experienta cu Earth Hour.

Doar frigiderul si plita in priza.

Anul asta, voi merge aici:

Dar voi lasa frigiderul in priza. Ca am niste vin la rece.

Protectie?

M-am trezit cu o intrebare:

Cine ma despagubeste in cazul in care cumpar un film prost?

Cand te hotarasti sa cumperi un film, procedezi cam asa:

Vezi trailer-ul, citesti review-uri pe net, verifici pe imdb.com si eventual ceri niste sfaturi/pareri de la prieteni.

In trailer, daca e un film prost, de cele mai multe ori sunt montate/selectate cele mai bune scene din film.

Adica, Hollywood-ul a “lansat” pe piata protectia drepturilor de autor. Poate nu le apartine conceptul, dar ei sunt printre cei mai inversunati sustinatori. Pentru ca isi protejeaza milioanele investite.

Dar pe mine, ca si cumparator cine ma protejeaza?

Nu sunt critic de film, dar mi-am cultivat in timp o viziune despre cum trebuie sa fie un film bun. Strict subiectiv.

Sunt filme in care daca aduci un numar “x” de actori mari, nu prea mai conteaza ideea filmului. Pentru ca ei reusesc cumva sa o scoata la capat, si sa faca un film bun.

Sunt filme in care nu cunosti actorii, dar in care ideea geniala salveaza situatia.

Dar sunt si filme in care oricat de mari sunt actorii sau oricat de buna este ideea, filmul ramane de “k”.

Paranteza

(I love thepiratebay.se pentru ca imi da posibilitatea de a testa filmul. Stiu, ca in marea majoritate a cazurilor raman la cazul de test.

Si mi-a placut raspunsul lor cand au fost acuzati de piraterie:

“Ask the uploader!”

Da, faptul ca gazduiesc pe serverele lor materiale piratate, ii incadreaza la categoria: “complici la crima”.

Dar atata timp cat nu condamni criminalul (in exemplul dat uploaderul = sute de mii de oameni), cum sa condamni complicele?

Daca dovedesti crima, trebuie sa ai criminalul, si abia apoi condamni complicele.

In cazul lor a fost altfel.

Justitia e oarba. Intr-adevar.)

Inchid paranteza si revin la final:

Cine ma despagubeste pe mine in cazul in care cumpar un film prost?

Radio Leapsa

Mda, am primit si eu, via Web2.Onesti, o leapsa.

Nu “LEÁPȘĂ, lepșe, s. f. (Pop. și fam.) Lovitură dată cuiva cu palma. ◊ De-a leapșa = numele unui joc de copii. – Formație onomatopeică. “

Ci una radio.

Si nu numai ca am primit-o, dar cand am intrebat, mi s-a spus ca trebuie sa scriu despre.

In ce consta? Trebuie sa raspund la trei intrebari:

De ce?

Ce posturi de radio ascult?

Unde ascult radio?

Acum, treaba s-ar rezolva in 3-5 cuvinte. Dar cred ca pot mai mult.

De ce?

Eu fac parte din generatia cu “cheia de gat”. Adica ma indrept cu viteza spre 40 de ani, sau, matematic vorbind, undeva spre mijlocul existentei mele. Daca am noroc ;)

Prima data cand ma “vad” pe mine insumi ascultand radio, este undeva prin anii ’80, cand ascultam la un radio imens Maestro Stereo – Electronica, emisiunile transmise pe programul unu si doi.

Era un radio pe lampi, din care, mai tarziu, cand m-am apucat de studiat chitara mi-am facut un aplificator de chitara.

Nu mai tin minte cum se numeau emisiunile, si nici cine erau prezentatorii. Ca nu se numeau Dj. Ca acum.

Dar stiu, ca asteptam sa vina ora “x” la care incepea o emisiune rock, in care ascultam formatii romanesti difuzate in acea perioada: Celelalte Cuvinte, Metrock, Metropol, Krypton, Rosu si Negru si bineinteles Compact, Holograf si Iris.

Atunci m-am indragostit de muzica rock, si nu mi-a trecut. A fost si va ramane o dragoste eterna intre noi. Cea mai lunga pe care o sa o traiesc vreodata, pentru ca m-am indragostit de rock inainte sa cunosc dragostea pe care o ofera o femeie.

Am si o amintire haioasa cu Maestro Stereo.

Invatam de la 12, si dimineata am dat pornit radioul ca sa ascult niste muzica. Doar ca, la un moment dat, s-a intrerupt curentul. Era normal in perioada aia. Si eu, nestiind ce s-a intamplat, dupa ce am apasat pe toate butoanele si am dat volumul la maxim, am plecat la scoala. Era o zi de primavara si geamul era deschis.

Cand am ajuns acasa de la scoala, mama mi-a povestit ca a fost sunata la serviciu, si rugata sa mearga acasa pentru a opri radioul, deoarece se auzea in toata incinta.

Apoi, mai tarziu, la un radio Philips (original :D ) am descoperit emisiunea “Vocea Americii” si rock-ul american. Tin minte si acum: Warrant –Cherry Pie si Mötley Crüe - Kickstart My Heart au fost printre primele melodii pe care le-am auzit acolo. Am fost de-a dreptul uimit. O incantare muzicala orgasmica. Acultam noaptea la volum maxim, pana venea tata si-mi oprea radioul pentru ca deranjam vecinii.

Desi la inceputurile existentei lui, radioul era folosit si ca mijloc de propagandă, pentru mine a fost pe post de Cupidon.

Ce posturi de radio ascult?

Guerrilla (pentru Dobrovolski si Craioveanu) si  Connect Fm.

Unde ascult radio?

De la 7.30 – 16.00 la servici. Si cateodata seara. Dar mai rar.

Eu ar trebui sa fiu ultimul, pentru ca nu am la cine sa dau mai departe leapsa.