Protectie?

M-am trezit cu o intrebare:

Cine ma despagubeste in cazul in care cumpar un film prost?

Cand te hotarasti sa cumperi un film, procedezi cam asa:

Vezi trailer-ul, citesti review-uri pe net, verifici pe imdb.com si eventual ceri niste sfaturi/pareri de la prieteni.

In trailer, daca e un film prost, de cele mai multe ori sunt montate/selectate cele mai bune scene din film.

Adica, Hollywood-ul a “lansat” pe piata protectia drepturilor de autor. Poate nu le apartine conceptul, dar ei sunt printre cei mai inversunati sustinatori. Pentru ca isi protejeaza milioanele investite.

Dar pe mine, ca si cumparator cine ma protejeaza?

Nu sunt critic de film, dar mi-am cultivat in timp o viziune despre cum trebuie sa fie un film bun. Strict subiectiv.

Sunt filme in care daca aduci un numar “x” de actori mari, nu prea mai conteaza ideea filmului. Pentru ca ei reusesc cumva sa o scoata la capat, si sa faca un film bun.

Sunt filme in care nu cunosti actorii, dar in care ideea geniala salveaza situatia.

Dar sunt si filme in care oricat de mari sunt actorii sau oricat de buna este ideea, filmul ramane de “k”.

Paranteza

(I love thepiratebay.se pentru ca imi da posibilitatea de a testa filmul. Stiu, ca in marea majoritate a cazurilor raman la cazul de test.

Si mi-a placut raspunsul lor cand au fost acuzati de piraterie:

“Ask the uploader!”

Da, faptul ca gazduiesc pe serverele lor materiale piratate, ii incadreaza la categoria: “complici la crima”.

Dar atata timp cat nu condamni criminalul (in exemplul dat uploaderul = sute de mii de oameni), cum sa condamni complicele?

Daca dovedesti crima, trebuie sa ai criminalul, si abia apoi condamni complicele.

In cazul lor a fost altfel.

Justitia e oarba. Intr-adevar.)

Inchid paranteza si revin la final:

Cine ma despagubeste pe mine in cazul in care cumpar un film prost?

Radio Leapsa

Mda, am primit si eu, via Web2.Onesti, o leapsa.

Nu “LEÁPȘĂ, lepșe, s. f. (Pop. și fam.) Lovitură dată cuiva cu palma. ◊ De-a leapșa = numele unui joc de copii. – Formație onomatopeică. “

Ci una radio.

Si nu numai ca am primit-o, dar cand am intrebat, mi s-a spus ca trebuie sa scriu despre.

In ce consta? Trebuie sa raspund la trei intrebari:

De ce?

Ce posturi de radio ascult?

Unde ascult radio?

Acum, treaba s-ar rezolva in 3-5 cuvinte. Dar cred ca pot mai mult.

De ce?

Eu fac parte din generatia cu “cheia de gat”. Adica ma indrept cu viteza spre 40 de ani, sau, matematic vorbind, undeva spre mijlocul existentei mele. Daca am noroc ;)

Prima data cand ma “vad” pe mine insumi ascultand radio, este undeva prin anii ’80, cand ascultam la un radio imens Maestro Stereo – Electronica, emisiunile transmise pe programul unu si doi.

Era un radio pe lampi, din care, mai tarziu, cand m-am apucat de studiat chitara mi-am facut un aplificator de chitara.

Nu mai tin minte cum se numeau emisiunile, si nici cine erau prezentatorii. Ca nu se numeau Dj. Ca acum.

Dar stiu, ca asteptam sa vina ora “x” la care incepea o emisiune rock, in care ascultam formatii romanesti difuzate in acea perioada: Celelalte Cuvinte, Metrock, Metropol, Krypton, Rosu si Negru si bineinteles Compact, Holograf si Iris.

Atunci m-am indragostit de muzica rock, si nu mi-a trecut. A fost si va ramane o dragoste eterna intre noi. Cea mai lunga pe care o sa o traiesc vreodata, pentru ca m-am indragostit de rock inainte sa cunosc dragostea pe care o ofera o femeie.

Am si o amintire haioasa cu Maestro Stereo.

Invatam de la 12, si dimineata am dat pornit radioul ca sa ascult niste muzica. Doar ca, la un moment dat, s-a intrerupt curentul. Era normal in perioada aia. Si eu, nestiind ce s-a intamplat, dupa ce am apasat pe toate butoanele si am dat volumul la maxim, am plecat la scoala. Era o zi de primavara si geamul era deschis.

Cand am ajuns acasa de la scoala, mama mi-a povestit ca a fost sunata la serviciu, si rugata sa mearga acasa pentru a opri radioul, deoarece se auzea in toata incinta.

Apoi, mai tarziu, la un radio Philips (original :D ) am descoperit emisiunea “Vocea Americii” si rock-ul american. Tin minte si acum: Warrant –Cherry Pie si Mötley Crüe - Kickstart My Heart au fost printre primele melodii pe care le-am auzit acolo. Am fost de-a dreptul uimit. O incantare muzicala orgasmica. Acultam noaptea la volum maxim, pana venea tata si-mi oprea radioul pentru ca deranjam vecinii.

Desi la inceputurile existentei lui, radioul era folosit si ca mijloc de propagandă, pentru mine a fost pe post de Cupidon.

Ce posturi de radio ascult?

Guerrilla (pentru Dobrovolski si Craioveanu) si  Connect Fm.

Unde ascult radio?

De la 7.30 – 16.00 la servici. Si cateodata seara. Dar mai rar.

Eu ar trebui sa fiu ultimul, pentru ca nu am la cine sa dau mai departe leapsa.

Demonstratie

Fie ca recunoastem sau nu, si aici fac referinta doar la barbatii casatoriti, in 99% din cazuri femeia este cea care conduce in casa/casnicie.

Acum, stau si ma intreb de unde vine chestia asta?

Ca nu e ceva batut in cuie, care nu poate fi demonstrat, si care asa trebuie sa fie. Cum este faptul ca soarele rasare de la Est.

Pentru a demonstra ca asa este, am sa fac o paralela istorica, ce, aparent, nu are nicio legatura cu problema in sine.

Nu mai stiu prin ce clasa am inceput sa studiez istoria la scoala.

Dand acum un search pe google, am vazut ca din clasa a IV-a.

Ok.

Din manuale si cu ajutorul profesorilor de istorie, printre multe altele, am invatat ca, atunci cand te infatisai unui rege, imparat, sultan, sau oricarui mare conducator, te asezai in genunchi in semn de respect, de supunere. Vedem asta si in filmele istorice.

Acum, toti barbatii stiu faza clasica a "cerutului de sotie". 

Unii au practicat-o.

Cu un genunchi (sau cu doi, pentru cei mai sarguinciosi) pe pamant, cu inelul in mana, intr-un loc frumos. 

De unve vine chestia asta? Nu ma intrebati.

Doar ca noi, barbatii, aratam de la inceput supunere. Fara sa constientizam poate. 

Unii barbati mai sar peste pasul cu incenunchiatul atunci cand isi cer de sotie persoana iubita. Dar tot nu scapa. Asta e alta demonstratie :)

Si atunci...

De ce sa te mai plangi, sa mai comentezi ca femeia e sefa, cand tu i-ai aratat supunere inainte de casatorie, cand inca mai aveai timp sa te razgandesti?

QED.

Despe farse...

Mi-am inceput cariera de contribuabil la varsta de 18 ani. 18 ani si 76 de zile.

Electrician intr-o rafinarie, iar aici am venit in contact direct, cu si fara voia mea, cu oameni de toate tipurile si pregatirile. Barbati si femei.

Pe langa discutii mai mult sau mai putin documentate despre istorie, geografie, politica, religie, activitatea de baza in colectivul in care intrasem, pentru acel an de gratie 1991, era veselia. In afara de munca. Se subintelege.

Se faceau tot felul de farse si glume mai mult sau mai putin deranjante.

Cateva exemple:

-Du-te la sectia cutare si intreaba de "X" (unde X era porecla pe care o detesta respectivul)

-Ne stropeam cu galeti cu apa de pe cladiri in zilele calduroase de vara.

-Lingurile, creioanele de machiaj si rujurile erau "date" cu ardei iute.

-O doamna stransese frunze de vita de vie ca sa faca sarmale, si un domn i le-a rupt pe toate in 4.

...si multe altele pe care acum nu mi le mai amintesc. Desi, la o discutie cu oamenii din acel colectiv mi le-as aminti.

Dupa vreo cativa ani, am schimbat macazul, trecand de la particular, la stat, intr-o institutie publica.

Am incercat sa duc cu mine acelasi stil, facand farse colegilor care "tineau" la gluma, pentru a destinde atmosfera de lucru.

Unei colege i-am inlocuit pudra de picioare cu faina 000, si cand s-a dat pe talpi dimineata, a "pus-o" de un aluat. Alteia, i-am golit doua oua cu seringa, si am introdus apa, picurand apoi un pic de ceara ca sa nu curga apa. Norocul ei a fost ca a fiert ouale. Si nu le-a prajit.

Unei colege i-am introdus in geanta (bine ascuns) un sandwich cu icre, si l-a purat "saraca" vreo 2 saptamani, chiar si pe la Poiana Brasov, de ajunsese "cu nervii" si vroia sa arunce geanta.

Farsele atunci erau mai tari. Caci lumea era altfel. Nu se supara. Eram prieteni.

Acum, abia daca mai indraznesc sa le ascund condica, sa le rotesc imaginea la monitor, sau sa le capsez toate foile dintr-un dosar. Si asta doar cu anumite persoane. 

S-a schimbat lumea? Ne-am pierdut simtul umorului?

Eu, sigur nu.

Despre lucruri si atitudini care ma deranjeaza "la culme".

N-o sa vorbesc aici despre chestii din alea clasice despre care vorbeste toata lumea:

prostie, aroganta, indecenta...etc.

Sunt doar "piticii" mei de pe creier.

Sa incepem, intr-o ordine aleatorie.

-Mirosul de mancare din haine...

Cred ca este printre cele mai deranjante lucruri. Pentru mine. Si aici vorbesc despre oameni curati, carora le put efectiv hainele, dintr-un motiv foarte simplu: lipsa usii de la bucatarie si "depozitarea" hainelor in hol. Ca, dupa Revolutie, sau, ma rog, ceva mai incoace, a aparut moda cu scosul/desfiintatul usilor din casa. Mai ales a celei de la bucatarie. Acum, multi dintre ei le-ar pune la loc. Dar iar se lasa cu cheltuiala. Cheltuiala la cheltuiala.

-Cand mi se termina stick-ul si pasta de dinti dimineata...

Stiu de cu o zi inainte ca e gata, si ca am stors ultimele picaturi din "viata" deo-stick-ului sau din tubul pastei de dinti. Dar, uneori, tot ma trezesc dimineatza ca nu mai am.

Si tot aici: Urmele de stick de pe haine. Mai ales urmele lasate de deo-stick-urile alea "invizibile".

-Wresting...

Scuzati-mi ignoranta, dar nu pot sa inteleg acest "sport". Sau mai bine zis teatru de papusi.

Indivizi de peste 200kg se "bat" mai ceva ca in Muppets Show. 

Pana si Tom si Jerry se bat mai tare. Tot se mai alege unul cu vreun ochi vanat, cu vreun cucui.

Nici balet nu poti sa ii spui, deci cred ca au o coregrafie bine stabilita si unii poarta niste colanti si chiloti din aia cu talie inalta de li se vede... "creierul mic".

Prefer sa ma uit la curling.

-Stropii de ploaie(noroi) de pe pantofi si haine...

Atunci cand ploua si cand trebuie sa ajungi impecabil la un eveniment. Iti petreci acasa 30 min - "x" ore ca sa te aranjezi. Sa arati bine. Si te stropesti pe pantofi, pantaloni, ciorapi (asta la fete) sau palton. Da, exista varianta unui taxi, daca nu ai masina, dar si atunci, cand crezi ca ai evitat "dezastrul", pentru ca ai mers doar 10 pasi...tot mai sunt cativa stropi care iti strica seara.

Tot aici:

Soferii care, in zilele ploioase, nu evita baltile cand te vad trecand pe langa. Si nici macar nu incetinesc.

No comment.

-Femeile care mi se adreseaza cu "Ma/Mai/Ba/Bai"...

Eu v-am spus vreodata "Fa/Fai"? 

Da. Doar femeile. Pentru ca unui barbat ii pot raspunde cu aceeasi "moneda". Sau mai rau. Lor nu. Ca asa m-a invatat mama.

-Femeile care stau cu mainile in sold in vorbesc...

Mai ales alea tinere.

Pe doamnele din piata, care o "pun" de cate-o cearta pentru taraba mai buna, le inteleg. Mainile in sold, de fapt, reprezinta punctul de mijloc. In caz ca iese cu paruiala. Injumatatesc distanta parcursa de maini din pozitia pe langa corp pana in pozitia "infiptinparulvecinei".

De ce sa stai cu mainile in sold daca n-ai chef de cearta?

...

Va urma. Sau nu.