Poezie.

Nu am venit aici ca să mă laud,

Nu spuneţi că mi s-a urcat la cap.

Nu vreau să credeţi că am început să caut

Pretexte şi motive ca să scap.

Dar spuneţi voi, cât să înduri

Când zilnic eşti cam pipăit de grase

Şi-n Supermarket la cumpărături

Îţi fac cu ochiul fete pe la case?

Nu vreau vreun "target" să dobor.

Nu spun că-s mai cuminte decât Papa.

Dar vreau să spun că-n cinstea lor,

A tuturor femeilor spun: Gata!

Nu voi mai fi inabordabil

Şi nici prea sfânt. Nu se mai poate.

Nu-mi pasă dacă e creştin valabil

Şi nici nu-mi pasă daca-mi daţi dreptate.

Din corn voi răsuna la asfinţit

Ca să v-anunţ că plec la luptă

Cu paloşul ce-am ascuţit,

Cu pieptul scos, cu burta suptă.

Am să încep la răsărit

Să ştie toată lumea cum stă treaba.

Şi de pe drumul ce atent l-aţi pârjolit

S-ascundeţi toate fetele. Şi baba.

În certuri nu am chef să mă implic.

Nici de relaţii nu îmi vine.

De-aceea azi vin şi vă zic:

Luaţi aceasta caznă de pe mine!

PS1:

Acest pamflet autoironic este dedicat fetei de la casa numărul 7 de la supermarketul Self-subţire din Bacău.

(Voi înţelegeţi despre ce supermarket e vorba, dar am modificat numele ca să nu zică cineva ca fac reclamă mascată. Deşi acum îmi vine în minte o idee de reclamă: Fata de la casă îi face din ochi unui bărbat, acesta rămâne blocat cu plasa în mână, în timp ce banda rulantă merge iar produsele cad pe jos, şi apoi apare mâna nevestei care-i trage  una după ceafă şi-l aduce la realitate. „Avem tot ce vă doriţi!” ;) )

PS2:

Deşi sunt adeptul şi totodată iubitorul prozei şi mă exprim mult mai uşor prin ea, câteodată mai ies în decor cu câte o poezie. Azi e câteodată.

PS3:

E abia a patra poezie din istoria recentă, aşa că nu daţi cu pietre.

PS4:

Autoironia salvează Romania!