Actualizări necesare.

Am 41 de ani şi toată viaţa am făcut ce au vrut alţii, sau mai bine zis am fost crescut şi instruit să fac ce vreau să fac dar să nu deranjez pe cei din jur. „Mamă, dar ce-or să zică ceilalţi?”

Mi s-a lăsat o libertate de alegere fragilă, efemeră sau doar senzaţia ei. Am crescut frumos ce-i drept deşi erau o grămadă de "Să nu!-uri" în jurul meu cu rol de indicatoare.

Nu cred că mai sunt timpurile alea.

Sigur că, în general, ei încă te învaţă de bine şi părinţii şi profesorii şi chiar şi femeia de serviciu care îţi spune: „Nu călca acolo! Abia am spălat.”

Dar ei poate că nu sunt conştienţi că acel bine pe care-l ştiau ei nu mai este de actualitate. Pur şi simplu e demodat.

Bineînţeles că rămân valabile chestiile generale: să nu furi, să nu minţi, să n-o fuţi pe vecina/prietena prietenei/şefa (chiar dacă ea/ele insistă), să-ţi respecţi părinţii, şamd…

Mai e de actualitate întorsul obrazului? Am mai spus că nu.

Mai e de actualitate să fii om într-o societate şubredă în care ...

Mai e de actualitate codul bunelor maniere? Cu unele sfaturi bizare. 

Da. Cred că ar trebui actualizate definiţii ca: bunul simţ, politeţe,  respect, şi poate chiar rescrise: Tratatul de bună purtare, Codul bunelor maniere şi chiar Decalogul.

My 2 cents.