Asa cum nu exista sfaturi rele. E o vorba din batrani: "Sfaturile s-au inventat ca sa ai pe cine da vina atunci cand nu merge bine". Dupa ce l-ai urmat. Sfatul. Nimeni nu-ti poate da un sfat 100% sigur. Pentru ca nimeni nu stie ce este in inima ta, ce iti doresti, ce simti cu adevarat, ce valoare ai, ce pregatire. Nimeni nu cunoaste potentialul tau. Nimeni nu cunoaste aspiratiile tale. La adevarata lor valoare. Toata lumea iti da un sfat bazat pe experientele personale, traite, care indiferent cat de complexe sau de argumentate ar fi, nu se "pupa" 100% cu situatia ta. Vrei sa te faci stewardesa si ai doar 1.xx m sau vrei sa te faci cizmar desi nu ai batut niciun cui in viata ta. Cine iti poate garanta ca poti sa o faci sau nu. Ca vei fi competitiv si ca asta va fi ceea ce ti-ai dorit din totdeauna sa faci. Sau nu. Tu esti singurul care cunoaste toate dimensiunile problemei. Doar trebuie sa spui: "Da-mi niste pantofi cu tocuri de 12", sau "Da-mi un ciocan si niste cuie" Sau nu. Te pori resemna si sa spui "Ma fac spalatoreasa", sau "Prelucrator prin aschiere". (Nu ca ar fi ceva rau/injositor la meseriile astea) Decizia (buna sau rea) iti apartine. Drumul ales iti apartine. Doar ca trebuie sa ai curaj sa infrunti si victoriile si infrangerile. Nu exista un drum sigur. Nu exista un drum fara pericole si riscuri. Nu-ti poate spune nimeni: "Fa-te tata avocat" vorba melodiei. De-aia este foarte greu sa ne alegem un drum in viata si de cele mai multe ori ne complacem in ceea ce suntem. Progresul s-a infaptuit cu oameni care au riscat. Care nu au tinut cont de "sfaturi". "No risk no reward!" Vorba rusului. Si mai exista o vorba din batrani: "Trenul pierdut...s-a dus" De-aia e viata asa de frumoasa.
Anul asta in luna aprilie am trimis spre publicare oamenilor
din spatele www.bookblog.ro o sceneta
vesela. La vremea respectiva faceau o
colecta de nuvele, schite si/ sau scrieri pentru a fi adunate si publicate
intr-o carte electronica gratuita.
Atunci am cautat vreo cateva zile sa vad daca au realizat
ceva, dar probabil ca am fost eu prea entuziasmat. Nu am gasit nimic. Credeam ca
nu sunt seriosi si ca n-au „cojones” sa ma publice si pe mine, desi periasem
bine materialul trimis. Apoi am uitat. Dar azi mi-am amintit si am vizitat iar
blogul, si URAAA!!!!. M-am regasit printre cei ale caror scrieri au fost
selectate.
Desi dpdv literar nu inseamna nimic, e o senzatie minunata.
E posibil sa fi publicat tot materialul pe care l-au primit. Mie nu-mi pasa in
momentul asta. Ma enjoy-esc de unul singur. Si e fain.
A fost un weekend de vis.
Oameni faini si doua zile de muzica buna.
Si RAMMSTEIN.
Nu exista cuvinte cu care sa poti descrie la adevarata lui valoare un concert Rammstein.
I-am vazut si in 2010 dar atunci am stat la Normal Circle. Sau mai pe romaneste "La mama dracului".
Acum am fost la Golden Circle. Adica in buricul evenimentului.
MARE diferenta. MARE.
Acum i-am vazut si in spatele scenei chiar cand se pregateau sa inceapa showul.
Astea-s doar cateva poze, ca doar nu am fost la concert sa fac poze.
Mi-am bagat mintile in cap si m-am apucat de cantat intr-o ger(rom)maneza. Ceva...acolo.
Sa fie.Si bine inteles doar pe refren.
Mi-au iesit foarte bine cuvintele: "Ich will", "Benzin" si "Du hast mich"
Si bine inteles "Nein"
Focul si efectele pirotehnice spectaculoase marca RAMMSTEIN, au fost stinse cu o ploaie de spuma urmata de confetti de care m-am bucurat din plin fiind in fata scenei.
EXCELENT.
Bilantul
concertului cu Rammstein:
1.Un cercel
pierdut,
2.Arsura pe mana dreapta
3.Ficatul
marit,
4.Plamanii
gri,
5.Cost aditional
pe telefon de 21 eur.
(I-am dat telefonul nepotului meu sa se joace. Si omuletul a cumparat de pe net chestii care-i trebuiau la joc.)
Celelalte, de la 1 la 4, sunt sub: No comment & Unforgetable.
Atat am avut de spus.
Ba nu. There is more.
Ne asteptam ca fiecare noua versiune sa aduca ceva mai bun. Inovator.
IceCream a fost cel mai bun android ever.
Acum, au scos tot ce era bun. Si au bagat numai gunoaie.
Sa-i f**.
Moment dificil in viata. Intersectie.
Nu stii ce sa alegi.
Incotro sa te indrepti. Oare e bine
la dreapta? Oare e bine la stanga?
Dar…daca mai stau un pic. Poate rezist.
Poate ca totusi nu-i asa de rau.
Nu. Trebuie sa renunt. Ca nu se mai
poate.
Ea:
“Hei, dar mai stai, ca e bine cu
mine.”
Eu:
“Cred ca nu eram in toate mintile. Uita-te
la tine. De ce nu faci si tu ceva cu viata ta.
Stand asa toata ziua. Nu contribui
cu nimic la binele societatii. Doar ocupi un spatiu degeaba.
Cum as putea ca EU sa fiu cu cineva
ca tine?
Nu m-as mai putea respecta…
…
Te rog…Te rog….retrag tot ce am
spus!
Totul, fiecare cuvant. Retrag tot ce
am spus!
Te iubesc! Te iubesc!
Nu pot trai fara tine.
Fac orice!
…
Nu si nu si nu. Am atatea de facut si
tu nu ma lasi. Nu am timp de prieteni, nu am timp de serviciu, nu am timp de
proiectele mele personale, incepute si lasate la stadiul de notite pe caiet. Nu
ma lasi sa citesc, sa cant la chitara, sa vad un film sau sa beau o bere in liniste. Tot timpul doar cu tine. Zi de
zi, noapte de noapte.
Atata posesivitate n-am intalnit
niciodata. Nu ma lasi sa fac un pas fara tine.
M-am saturat. Te urasc.
…
Nu…iarta-ma, te iubesc, nu pot fara
tine…
…
Nu. M-am hotarat. Plec. Ne despartim.
Poate ne vom mai intalni, poate vom
ramane prieteni, poate vom mai colabora.