Craciunul este minunat. Si, in general, toate sarbatorile sunt minunate.
Fie ca e Paste, Onomastica, ziua de nastere...
Parinti, frati, prieteni buni, cupluri... se intalnesc/reunesc pentru a petrece impreuna. Pentru a se revedea, pentru a se bucura.
Dar sunt si multe situatii in care, din diferite motive, "sarbatoresti" de unul singur.
Chiar daca apartii unor grupuri, sau relatii, chiar daca esti binevenit in cercul tau de prieteni sau in familie, cand ajungi acasa, cand te trezesti in dimineatza de Craciun, singur, ...plangi.
Sigur, cei apropiati te invita pe la ei, ca sa nu stai singur. Pentru ca tin la tine, pentru ca se gandesc ca esti singur.
Dar dimineatza esti doar tu cu tine, cu lacrimile si tristetile tale.
Nu ai cui sa-i spui Craciun fericit, nu ai cui sa-i oferi un cadou, nu ai de la cine sa primesti o vorba buna sau o atentie.
Te trezesti, te uiti in jurul tau...poate iti faci o cafea si poate fumezi o tigara...
Citesti mesajele de felicitari doar pe jumatate, le stergi inainte de a intelege mesajul.
Si stii ca ar fi frumos sa trimiti mesajele sau sms-urile cu felicitari, pe care le-ai tot amanat...
Dar esti singur.
Ti-e "ciuda" pe cei din jurul tau, cand se alinta si se tachineaza cu intrebari diverse:
Ai fost cuminte? Vine Mosul la tine? Nu cred ca vine? Dar la tine?
Ce ti-a adus Mosul?...
Si tu esti trist. Desi pe fata ta, cel mai probabil exista un ranjet, suficient de plastic pentru a nu le strica buna dispozitie.
Da, stii ca vine ora 12, si ca esti asteptat cu drag la ai tai.
Dar dimineata...e groaznica.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu