Despre divorţ.

S-a tot vorbit despre divorţ. Şi se va mai vorbi până în momentul când va dispărea. Vorbitul, că divorţul nu va dispărea niciodată. Atâta timp cât există căsătoria. Sunt tratate întregi, sunt sfaturi şi paşi de urmat. Ce să faci ca să nu ajungi la divorţ sau ce să faci după. Se expun motive, argumente şi fiecare, mai mult sau mai puţin specializat, îşi dă cu părerea.

N-am să le înşir aici, dar am să adaug unul pe lista destul de mare a motivelor şi cauzelor. Fac parte din categoria celor mai puţin specializaţi, dar având în vedere că am un divorţ la activ, aş zice că mă pricep.

Doamnelor şi domnilor vă prezint…

Certificatul de căsătorie. 

Primul şi cel mai important motiv de divorţ. Îl ai, divorţezi. Nu-l ai…aţi prins ideea.

Trecând peste modul simplist în care am pus problema mai sus, acum haideţi să intrăm mai adânc. Dar nu mult. Că doare.

De ce e nevoie de el? Pentru că partenerii din cuplu (mai ales ele, ca să fim cât mai corecţi) au nevoie de stabilitate, de siguranţă. Şi nu una fuzibilă. Au nevoia de liniştea aia interioară că el/ea nu se trezeşte dimineaţa, pleacă la muncă şi uită să mai vină acasă. Definitiv. Acea siguranţă le este oferită de certificatul de căsătorie. Desigur, multe dintre ele îşi pierd minţile în momentul în care semnează în registrul de stare civilă. Dar asta e altă discuţie.

Tocmai această siguranţă poate fi dăunătoare. "În sfârşit, e al meu/ a mea". Nu prea ne mai pasă. Nu prea mai suntem atenţi la limbaj, la comportament, la stările şi dorinţele partenerului. Bineînţeles că asta vine treptat, dar până la urmă tot se instaurează o rutină, un je m'en fiche-ism nociv, lucruri care se întâmplă spre deloc în perioada pre maritală. Chiar dacă aceasta durează mulţi ani.

Un lucru trebuie să fie clar, şi am mai scris aici despre asta:

Obiceiurile nu se schimbă după căsătorie.