Sunt un fa(i)n al cărților fantastice. Cu tot ce au ele despre nefiresc. Unde firescul este ceva nedefinit, ceva banal, ordinar. Le-am descoperit mai târziu decât mi-aș fi dorit, fiind prea ocupat cu Toma Alimoș, Greuceanu și Punguța cu doi bani. Sigur, și astea-s fantastice dar la nivel mic. Apoi a venit Jules Verne ca o gură necesară de heliu. Ca să fiu în ton. Și apoi carțile și autorii cu adevărat importanți în domeniu. Nu-i enumăr pentru că îi știți. Sigur ați citit ceva ce aparține acestui domeniu mirobolant. Literatura fantastică (SF) e cireașa de pe tortul scrierilor din toate timpurile. Aici imaginația nu are limite, distanțele se măsoară în parseci, iar populațiile (da, surpriză...nu suntem singuri în Univers) poartă nume ciudate.
Dar în periplul meu prin fantastic nu am întâlnit niciodată marțieni.
Plm, pe vremea mea doar ei existau atunci când (dacă) venea vorba despre alte civilizații.
De unde și până unde, cum, ce fel de?
De ce nu saturnieni?
De ce nu venusieni sau plutonieni?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu