marți, 12 februarie 2013

Despe farse...


Mi-am inceput cariera de contribuabil la varsta de 18 ani. 18 ani si 76 de zile.
Electrician intr-o rafinarie, iar aici am venit in contact direct, cu si fara voia mea, cu oameni de toate tipurile si pregatirile. Barbati si femei.
Pe langa discutii mai mult sau mai putin documentate despre istorie, geografie, politica, religie, activitatea de baza in colectivul in care intrasem, pentru acel an de gratie 1991, era veselia. In afara de munca. Se subintelege.
Se faceau tot felul de farse si glume mai mult sau mai putin deranjante.
Cateva exemple:
-Du-te la sectia cutare si intreaba de "X" (unde X era porecla pe care o detesta respectivul)
-Ne stropeam cu galeti cu apa de pe cladiri in zilele calduroase de vara.
-Lingurile, creioanele de machiaj si rujurile erau "date" cu ardei iute.
-O doamna stransese frunze de vita de vie ca sa faca sarmale, si un domn i le-a rupt pe toate in 4.
...si multe altele pe care acum nu mi le mai amintesc. Desi, la o discutie cu oamenii din acel colectiv mi le-as aminti.
Dupa vreo cativa ani, am schimbat macazul, trecand de la particular, la stat, intr-o institutie publica.
Am incercat sa duc cu mine acelasi stil, facand farse colegilor care "tineau" la gluma, pentru a destinde atmosfera de lucru.
Unei colege i-am inlocuit pudra de picioare cu faina 000, si cand s-a dat pe talpi dimineata, a "pus-o" de un aluat. Alteia, i-am golit doua oua cu seringa, si am introdus apa, picurand apoi un pic de ceara ca sa nu curga apa. Norocul ei a fost ca a fiert ouale. Si nu le-a prajit.
Unei colege i-am introdus in geanta (bine ascuns) un sandwich cu icre, si l-a purat "saraca" vreo 2 saptamani, chiar si pe la Poiana Brasov, de ajunsese "cu nervii" si vroia sa arunce geanta.
Farsele atunci erau mai tari. Caci lumea era altfel. Nu se supara. Eram prieteni.
Acum, abia daca mai indraznesc sa le ascund condica, sa le rotesc imaginea la monitor, sau sa le capsez toate foile dintr-un dosar. Si asta doar cu anumite persoane. 
S-a schimbat lumea? Ne-am pierdut simtul umorului?
Eu, sigur nu.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu