Întrebare: De ce mor militarii români în Afghanistan?
Răspuns: Pentru că se duc acolo.
Răspuns: Pentru că se duc acolo.
Nu este nimic nobil la un război.
Nici cauza ce îi dă startul şi nici explicaţiile ulterioare care încearcă să îndulcească şi să justifice cumva statisticile groaznice.
Ignorăm cărţile de istorie în care toate războaiele ne sunt prezentate sub formă de basm, în care unul este eroul "lu Peşte" iar celălalt e "Lupul cel rău". Cel puţin în alea româneşti noi ca popor nu am fost niciodată "Lupul cel rău".
Nu.
E de tot căcatul (expresie românească plină de sens) faptul că îl ia pe om de acasă, de lângă soţie şi/sau amantă, şi îl bagă cu forţa într-un război despre care de cele mai multe ori nu ştie nimic, care nu-i aparţine şi pe care nu-l înţelege, doar pentru că aşa i s-a sculat scula lu' unu'.
Toţi cei care pornesc/stârnesc un război sunt, fară nici o excepţie bazată pe culoarea pielii, religie, naţionalitate sau pregătire, nişte CRETINI mânaţi în luptă doar de interese mărunte (chiar dacă ele par mari) şi egoiste.
Revin la întrebarea iniţială.De ce să pleci şi apoi să mori in Afghanistan?Pentru că îl uraşti tu pe talibanul care stătea de şase la uşa lui Bin Laden sau pe afghanul Aarash pentru că are capre mai frumoase?Sau pentru că Abagull are mustaţa mai mare decât a nevestei tale?Pentru independenţa provinciei Nangarhar?
Nici vorbă. Militarii români pleacă pentru bani, deşi ei fac parte din categoria de salariaţi români "mai bine plătiţi". Dar pleci la risc, ca la loterie, şi eşti conştient de acest risc imens şi ireversibil. Poate nu mori chiar tu. Dar uite că se mai întâmplă. Şi destul de des. Nu este an ca să nu moară câţtiva militari români în "războaie" care nu ne aparţin.
Dar acum vine întrebarea:
Din postura de parior cum ajungi în cea de erou?
Nu cred că e suficient să mori.
Nu vreau să minimalizez, moartea unui om e totuşi tragică, mai ales pentru rudele şi prietenii decedatului, dar nu înseamnă nimic pentru ţară. Moartea celor căzuţi în Ţaristhan este la fel de nefolositoare ca moartea survenită într-un accident de circulaţie, sau cea survenită în urma unui AVC şi ea nu contribuie cu nimic la, hai să spunem, binele ţării. Sunt mulţi români care pleacă la muncă în străinătate şi se întorc acasă în sicriu şi ei nu sunt înmormântaţi cu onoruri militare.
De unde şi până unde eroi? Doar pentru că purtau haina statului când au fost omorâţi?
Singurul lucru la care e bun războiul şi implicit armata, singurul care îmi vine în minte acum şi da, ştiu că sună ca dracu' "e bun războiul":
PS:
George Carlin — "Fighting for peace is like screwing for virginity"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu