House MD.

Frate, nu pot să urmăresc serialele cu medici şi spitalele lor.

Jumătate din film nu înţeleg nimic. Iar în cealaltă jumătate indiferent câte vorbe de duh scoate eroul principal, nu pot să rămân capacitat din cauza termenilor medicali.

Firul naraţiunii se duce naibii, povesetea de dragoste (că mai mereu e câte una) devine fadă, iar faptul că în general, la final, pacienţii trăiesc  în număr destul de mare, mă lasă rece.

Ştiu acest lucru de o bună bucată de timp, pur şi simplu acest tip de seriale, indiferent de cât succes au la public, nu-s pentru mine.Am încercat şi cu E.R., şi cu Anatomia lui Grey şi cu...habar nu mai ştiu.

Ca orice om normal la cap, care ignoră o stare de fapt evindentă şi îndelung testată pe propria piele, am încercat recent să urmăresc House MD. Am renunţat după fix 3 episoade.

Mda, acum o să vă întrebaţi ce m-a determinat totuşi să încerc să-l văd.

Simplu. Într-un film bun(işor) protagonista spunea că ea se masturbează la House MD.

Am încercat şi eu, dar tot n-a mers. ;)