Despre infidelitate şi fidelitate cu mama ei de dragoste cu tot.

Moto: “Avantajul unei relaţii la distanţă este că toţi patru sunt fericiţi.”

Am citit cartea „Dragostea durează 3 ani” de F.B. La un moment dat el ne spunea cam aşa ceva: În primul an cumpărăm mobila, în al doilea an o rearanjăm prin casă, iar în al treilea ne certăm pentru a afla cine va păstra mobila după divorţ. 

Să spunem că nu-i aşa cum tratează autorul problema în carte, deşi fiecare celulă boghiciană mă contrazice aprig pe mine „Realistul”, dându-i dreptate autorului. Nu ştiu dacă dragostea durează trei ani, dar ştiu sigur că dragostea la distanţă durează maxim trei ani. 

În primul an nu eşti interesat de o altă relaţie sau aventură. Nu trimiţi semnale, nu recepţionezi estrogenul emis de ele, nu cauţi. În al doilea an stai în cumpănă, cochetezi cumva cu ideea, flirtezi poate, dar doar până la un punct, pentru ca în final să refuzi. În al treilea an se întâmpla opusul primilor doi ani. Cauţi şi nu refuzi. Dacă pică, pică. Oricum dragostea nu durează mai mult de trei ani. Nu?

Îmi aduc aminte de o întrebare de-a lui Bukowski din cartea ”Femei”: “Cum poate un bărbat sa testeze fidelitatea unei femei?” 

Pentru o femeie e relativ uşor să testeze fidelitatea unui bărbat. Şi aici, în contextul de faţă, fidelitate reprezintă doar competenţa în actul sexual. Pentru a-i testa "fidelitatea", îl pune la "treabă" ori de câte ori i se pare ei că a înşelat-o. 

Performanţa maximă (în limitele deja bine cunoscute şi testate) înseamnă fidelitate. (Sau...felicitări lui! E bărbat adevărat.) 

Contraperformanţa reprezintă un semn de întrebare. 

Iar eşecul repetat = INFIDELITATE. Simplu. 

Asta este o metodă foarte bună, funcţională în proporţie de 90%, doar dacă ea nu suferă de „dureri de cap cronice”. 

Am auzit de situaţii în care ea îi cântarea prin palpare co****e lui, ca sa vadă dacă sunt sau nu pline. Nu ştiu dacă e adevărat. Fac şi miturile parte din viaţa noastră. Doamnelor (şi nu numai) puteţi încerca. (Mi-am asumat-o p-asta. Infidelii mă vor înjura iar fidelii îmi vor mulţumi zilnic. )

Acum, eu nu ştiu de ce înşeală oamenii şi nici nu-mi pasă. Dacă vreţi părerea unui bărbat, puteţi să citiţi “Jurnalul unui Infidel”. Poate aflaţi ceva explicaţii, motive, scuze. Habar n-am. 

Întrebarea rămâne: “Cum poate un bărbat să testeze fidelitatea unei femei?” 

PS: 

1.Articol scris în campania BlogAwards.

2.Am sentimentul că “Jurnalul unui Infidel” este o carte recomandată/adresată/destinată doar femeilor. 

Posibil să mă înşel.