Din ciclul: "Fă-te tată avocat!"

Pe vremea mea, sună ca naiba dar uite că a venit vremea ca să rostesc aceste vorbe, ca să poţi fi "eligibil" pentru însurătoare trebuia să îndeplineşti simultan şi concomitent doar trei condiţii (pleonasmul este punctul de pe "i"):
1. "Să ai armata făcută." - Nu ştiu de ce există, sau mai bine zis exista expresia asta, că doar nu făceam noi armata. Ea era făcută de alţii cu mii de ani înaintea mea.
Nici măcar nu ştiu care era relevanţa acestui lucru. Poate doar ca să nu pleci de lângă muiere şi să o laşi crescând singură un număr relativ controlat de plozi. Sau să nu pleci la oaste şi apoi când te întorci să nu cumva să găseşti mai mulţi decât ai lăsat, sau şi mai rău să o găseşti "borţoasă".
2. "Să ai servici." (Bun, dacă se poate, oricum/orice dar să ai.)
3. Să ai până în 30 de ani.

Slavă doamnei, se găseau muşterii pe toate drumurile.

Acum "Dumnezeu cu mila":

Servici ioc, armata nu mai e obligatorie...

Fetele sunt surprinse când se uită în buletin şi văd că au peste 30 de ani şi unele mai au şi peste "x" kile şi riduri mici şi se întreabă la o sticlă de "apă plată cu lămâie": Ce plm am belit până acum? 

Băieţii rătăcesc prin ţări străine prestând diferite munci si/sau servicii, unii fugiţi de pe vremea când armata era încă obligatorie.

Acum nu că ar fi vreo mare halardeală însurătoarea asta.
Doar că aşa suntem educaţi/crescuţi şi nici măcar nu ştim dacă e bine sau rău sau dacă însurătoarea este un sistem care chiar funcţionează. 
E drept că unii mai răzvrătiţi se mai opun aşa de dragul opunerii sau din cauza faptului că nu-i alege nimeni, iar catolicii se opun şi mai abitir dar divorţului.

Închei cu un îndemn/glumă ;)