Cuvinte buclucase.

Crearea unui blog personal poate fi o experienta placuta.

Nu numai prin faptul ca iti exprimi idei, opinii, fotografii sau etc-uri personale, dar poti si interactiona cu oameni aflati la distante mari, si care pot aprecia sau nu ce ai postat.

Mai cunosti lume noua, mai interactionezi cu persoane pe care nu le-ai vazut niciodata, dar care au aceeasi “pasiune”: Blogul.

Mai corectezi/imbunatatesti sau nu, tinand cont de parerile si sfaturile celor care au bunavointa sa ti le impartaseasca.

Dar azi, am avut cateva momente de smile.

Si acest smile mi-a fost adus pe buze de citirea statisticilor blogului meu propriu si personal.

A fost o incantare sa aflu din statistici ca blogul meu a fost vizualizat din tari precum: USA, UAE, Germania, Italia, Oman, Rusia, Portugalia, Suedia, Polonia.

Apogeul de smile a fost produs mai ales de cuvintele introduse de catre oameni in motorul de cautare, cuvinte ce au dus catre blogul meu:

“se poate elibera duplicat dupa certificatul de nastere”, “expira injectiile” si ultima, si cea mai tare (daca nu se inseala staticianul blogului meu) “f*tai cu scartaituri de pat si gemete”.

Acum, despre ultimele ghilimezuri, ce sa mai spun?

Doar ca le-am introdus si eu in google, dar nu m-am gasit. Poate ca persoana care era asa de interesata de aceasta cautare explicita, a folosit alt motor de cautare decat google.

Haidi pa. Pana data aviatoare.

Blogul fara comentarii…

Incercand sa ma prezint, intr-un fel sau altul, si, ne-cochetand prea tare la vremea aia cu FB, m-am decis  sa-mi fac un blog. 

Adica, e usor sa-ti faci o pagina pe FB, si sa atragi like-uri, dar nu cred ca reflecta prea mult realitatea. Pe FB, vrei/nu vrei, dai peste pagina creata si, vrei/nu vrei, mai primesti un like,  neexistand buton de dislike (echivalentul “badmotherfinger” expresie auzita pe Youtube.)  Pe cand, daca esti cu adevarat interesat de un blog (si aici fac referinta la persoana din spatele blogului),  il vizitezi regulat,  pentru a vedea ce si daca a mai scris.

Anyway…

Fiindca aveam cont pe google, de mai multi ani, am accesat optiunea de blog din google.

Dupa cateva scarpinaturi in cap,  si ceva minute consummate, poate si vreo doi neuroni, am reusit sa-mi exectut singur (cu ajutorul google ;) ) un blog acceptabil. Zic eu.

Toate, bune si…aproape frumoase.

Trece o luna, trec doua, trec cateva luni…si comentariile raman in valoare constanta desi numarul vizualizarilor a crescut destul de semnificativ. Si anume… exact 5 comentarii.

Wtf? Sau cum ar zice ardeleanul: No, ce naiba?

Si, la aproape 5 luni de la lansare…gasesc setarea pentru a permite accesul comentariilor. J)

Mai bine mai tarziu decat foarte tarziu.

Cand ne oprim?

Cand ne oprim? Si de ce ne oprim?

...din creatie.

Cand te "apuci" sa scrii ceva, sa compui o melodie sau sa editezi o fotografie, intervine intrebarea fireasca. Oare cand ma opresc? Unde? Cand stiu ca e gata?

In creatie nu este la fel ca viata noastra palpabila de zi cu zi sau ca in sport, unde de oprim de foarte multe ori din motive fizice, independente de vointa noastra.

Ne oprim din alergat, pentru ca nu mai avem puterea/suflul necesar pentru a continua. Ne oprim din mancat si din baut, pentru ca nu mai putem fizic sa continuam.

Ai terminat de scris cartea, sau de editat poza, ai ajuns la o forma de care esti multumit, ti-au placut ideile, ti-a placut exprimarea.

Ai ajuns la un final bun, si te hotarasti sa spui stop. Gata. Am terminat. Mai bun de atata nu se poate.

Apoi, inchizi cartea, fotografia...

Si dupa o perioada, o recitesti sau o revezi, si iti dai seama ca puteai sa te exprimi altfel, mai frumos, mai inteligent...

Sau iti vin pur si simplu idei noi, sau in completarea celor deja exprimate.

Ok, refaci/retusezi/completezi portiunile vizate cu noile idei care acum ti se par mai bune.

Si iar inchizi lucrarea ta. Si iar recitesti/revezi/reasculti.

Si iar....

Cand ne oprim?

Cateodata, pur si simplu ne oprim. Nu stim de ce. Dar ne oprim.

Nu mai vrem sa stim ce ar mai putea urma. Sau nu conteaza ce ar mai urma. Pentru ca putem oricand sa transformam noile idei in noi proiecte.