Senzaţional!

Ştire de ultimă oră:

Klaus Iohannis a declarat azi noapte târziu că anul acesta toate concertele de colinde vor fi susţinute de formaţia vocal-instrumentală Rammstein.

Imediat au apărut imediat reacţiile “la cald”.

Ştefan Hruşcă şi-a anulat biletul de avion cerând voie să cânte totuşi două-trei piese la scara avionului ce pleacă spre România.

Fuego a cerut azil politic în Moldova şi a plecat plângând într-un tir plin cu brazi,  iar Ştefan Bănică Jr. a declarat:

Nu mă deranjează. Eu oricum îl imit pe Elvis.

#poeziadeluni

De lunea asta.

Aparține lui Radu Gyr, fost comandant legionar care a fost arestat și condamnat la moarte pentru poezia-manifest Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane, considerată de autoritățile din acea vreme drept mijloc de instigare la luptă împotriva regimului comunist.

Am auzit-o prima dată într-un spectacol de divertisment, recitată de Doru Octavian Dumitru undeva prin anii '90 și am redescoperit-o pe Tvr2 acum câteva zile. O televiziune cu rating aproape inexistent, dar care mai difuzează și lucruri faine.

Enjoy.

N-ai dezmierda, de n-ai ști să blestemi,
Surâd numai acei care suspină,
Azi n-ai iubi, de n-ar fi fost să gemi,
De n-ai fi plâns, n-ai duce-n ochi lumina.

Și dacă singur rana nu-ți legai,
Cu mâna ta, n-ai unge răni străine.
N-ai jindui după un colț de rai,
De n-ai purta un strop de iad in tine.

Că nu te-nalți de jos până nu cazi
Cu fruntea-n pulberea amară,
Și de re-nvii în cântecul de azi,
E c-ai murit în plânsetul de-aseară.

Despre alegeri si prietenii de pe FB.

M-am ferit sa dau like-uri sau sa comentez in timpul campaniei electorale. Nu am tinut cu nicio culoare, nici macar cu Nuti, desi as fi vrut sa tin cu ea macar o data. Sau de doua ori.

In schimb, marea majoritate a prietenilor de pe facebook a facut-o. Frate, dar nu asa. Zici ca se certau pentru fata imparatului Gri. Ca rosu e ocupat zilele astea. Cu d-alea: Ba a mea e mai mare; Ba p-a ma-tii... Si etc.

Oameni buni care, in afara campaniei electorale, se inteleg de minune. Acum li s-a pus voalul miresei peste ochi si au scos sabiile ruginite din teaca, gata de lupta. Cu o inversunare incredibila. Pe principiul, macar o zgarietura sa-i fac si daca nu pot, il musc de gat.

Ei, acum ma gandesc cum ar fi fost daca cei mai inversunati dintre ei ar fi facut parte din comisia de votare. 

Il si vad pe presedintele sectiei: Stop! Fight! Nu da la coa..ste. Lupta cinstit! Samd. Si cei de pe margine, ca doar e turul 2 si s-au mai facut aliante,: Arde-l! Da mai tare obositule! Nu te lasa! Hai cu egalarea! Rupe-i fâșul!

Ce K1, ce MMA si SuperFight.

Ar fi batut si celebrul Mortal Kombat 4.

Ca na, romanul e patimas. ( Ptiu drace! Ca era sa scriu poptamas). 

Doar ca nu atunci cand trebuie.

Nici Black Friday nu mai e ce-a fost.

Da. Nu mai e.
Black Friday - Originalul.

Ca la orice sărbătoare importatnă şi nu numai, găsim noi românii o mod unic de a o strica.

Deşi ea în sine nu e, o zi de reduceri la shopping în România este o sărbătoare. 

Ţineţi mine:

(Nici măcar Genghis Khan n-a fost în stare de aşa iureş.)

La noi nu contează că e august sau că e luni facem Black Friday atunci când avem chef. Ce plm!? Ne permitem.

Şi nici măcar nu ne mai duce capul să facem reduceri sub alt nume. Deşi e ceva destul de nou în România, probabil după 2010, acum orice zi/weekend de reduceri poartă numele de Black Friday. Avem BF de Paşte, de Sf. Grigore,Vasile şi Ioan (pentru toţi trei  la un acelaşi loc şi separat pentru fiecare), BF de Transhumanţă şi BF de ziua Grânarului Europei. A, pardon, asta nu mai este. 

Asta dacă le facem cu adevărat. Reducerile.

În 2012 am urmărit preţurile de la unele magazile online, care începeau să crească (încet dar sigur) undeva pe la începutul lui octombrie, ca să aibă oamenii proprietarii de unde face reducerile alea mari. Dar asta este altă discuţie.

Suntem totuşi urmaşii lui Dimitrie Cantemir şi Marin Preda, ai lui Cioran şi Ţuţea. 

Ce naiba fraţilor? Chiar nu mai avem idei? Sau or fi terminat ăia cuvintele şi ideile pentru încă vreo 5 generaţii?

PS:

Apropos: Friday=Vineri ;)

Bine, recomandăm. Dar ce facem după aia?

E nebunie mare cu alegerile. 

Așa a fost mai mereu deși poate nu ne mai aducem aminte.

Se fac și se desfac alianțe cuplându-se după culoarea ochilor sau după marca de ceas, se aruncă cu căcat noroi și mai ales cu laude. 

Mai nou, toată lumea recomandă pe unul sau altul. E la modă.

Nu mai poți lua o hotărâre de unul singur, bazat doar pe cunoștințele tale în domeniu, pe subiectivism/obiectivism, pe frumusețe și sentimente.

Nu. Trebuie să apară câte unul (jde sute) care să-ți spună la început (subliminal cumva, ca să nu te jignească direct și să-ți zică în față că ești prost) că el e deștept și că doar el știe cu cine trebuie să votezi. Acum, la jumătate dintre ei o să le iasă, doar pentru faptul că-s doar doi candidați. Atât.

De la florăreasă și cizmar, la bloggeri, "oameni de bine"  și scriitori.

Toți știu cu cine trebuie să votezi TU.

Să dai din gură e ușor. Nimeni nu știe ce ai tu în spate când ai scris acele rânduri, recomandări. Poate chiar crezi că ești minunat și că părerea ta e cea mai bună. Poate că doar ai fost pus să rostești cuvintele alea, mânat de interese mai mult sau mai puțin nobile/transparente.

Și bineînțeles că unii, mai slabi intelectual, vin cu recomandarea cea mai cretină posibilă: Votați cu răul cel mai mic.

Ce facem noi, cei care te ascultăm, și votăm așa cum ne îndrumi tu, dacă după înscăunare se dovedește că te-ai înșelat și răul cel mai mic e de fapt rău? Pentru ei: Definitie/rau.

Repet. Sunt 50% șanse să fie așa. Adică mari.

N-are cum să fie răul cel mai mic la fel de bun pentru mine cum este pentru tine, așa că...

Marș mă! Cu recomandările voastre cu tot.