E nebunie mare cu alegerile.
Așa a fost mai mereu deși poate nu ne mai aducem aminte.
Se fac și se desfac alianțe cuplându-se după culoarea ochilor sau după marca de ceas, se aruncă cu căcat noroi și mai ales cu laude.
Mai nou, toată lumea recomandă pe unul sau altul. E la modă.
Nu mai poți lua o hotărâre de unul singur, bazat doar pe cunoștințele tale în domeniu, pe subiectivism/obiectivism, pe frumusețe și sentimente.
Nu. Trebuie să apară câte unul (jde sute) care să-ți spună la început (subliminal cumva, ca să nu te jignească direct și să-ți zică în față că ești prost) că el e deștept și că doar el știe cu cine trebuie să votezi. Acum, la jumătate dintre ei o să le iasă, doar pentru faptul că-s doar doi candidați. Atât.
De la florăreasă și cizmar, la bloggeri, "oameni de bine" și scriitori.
Toți știu cu cine trebuie să votezi TU.
Să dai din gură e ușor. Nimeni nu știe ce ai tu în spate când ai scris acele rânduri, recomandări. Poate chiar crezi că ești minunat și că părerea ta e cea mai bună. Poate că doar ai fost pus să rostești cuvintele alea, mânat de interese mai mult sau mai puțin nobile/transparente.
Și bineînțeles că unii, mai slabi intelectual, vin cu recomandarea cea mai cretină posibilă: Votați cu răul cel mai mic.
Ce facem noi, cei care te ascultăm, și votăm așa cum ne îndrumi tu, dacă după înscăunare se dovedește că te-ai înșelat și răul cel mai mic e de fapt rău? Pentru ei: Definitie/rau.
Repet. Sunt 50% șanse să fie așa. Adică mari.
N-are cum să fie răul cel mai mic la fel de bun pentru mine cum este pentru tine, așa că...
Marș mă! Cu recomandările voastre cu tot.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu