Fobii.

Am mai scris despre acrofobie aici.

Dar azi mă documentam pentru o nuvelă/schiţă (din ciclul va urma), pentru că aveam nevoie de o fobie anume.

Nu. Nu aveam lapsus. Era un lipsus, pentru că acel termen îmi lipsea din vocabular.

Oricum, l-am găsit. Dar până am dat de el am citit răsfoit lista de fobii.

Frate, da' multe-s.

Şi cretine ciudate...unele.

Ce dracu' face ăla care suferă de citatofobie când deschide FB-ul?

Nu mai zic de ăla care suferă de coitofobie. Săracul.

Cum se descurcă ăla care are barofobie?

La ce naiba să mai trăieşti dacă ai hedonofobie?

În concluzie:

Gamofobie n-am şi bine că nu sufăr de dipsofobie sau ideofobie.

Despre petiţii online.

După 1990, printre altele, a început febra comisiilor. Zic febră, pentru că atunci era aproape un abuz (dar nu sexual) asupra bietului substantiv. Aşa erau de multe. Acum s-au mai rărit sau poate că au intrat în subconştientul nostru şi nu ne mai impresionează.

Pentru orice căcat ce trebuia analizat, dezbătut şi rezolvat se înfiinţa o comisie care funcţiona cam aşa:

Stau boieri pe scaun, stau şi in picioare, 
Se discuta probleme, se analizează
Ce nu merge bine, ce incomodează;
(Alexandru Andrieş)

Că se împiedica nea Nelu’ de treapta numărul doi de la scările Casei Poporului, că avea nevoie Ţapu’ de ţigări, că rămânea Marinaru’ fără combustibil, ţac-pac o puneau de o comisie. Fără menajamente şi chiar fără milă pentru banii poporului. Că na, trebuiau plătiţi oamenii ăia, chiar dacă aveau deja un salariu tot din banii noştri.

De ceva timp e la modă petiţia online. Că na, avem internet şi la buda din fundul curţii, avem telefoane deştepte şi reţele de socializare. Şi nu vorbim aici de trecerea mijloacelor de producţie în proprietatea socialistă.

Acum, pentru orice **vezi mai sus** se face o petiţie online.

Link-ul de rigoare unde trebuie să semnezi este postat cu o viteza uimitoare prin intermediul prietenilor din lista de FB care sunt mai mult sau mai puţin interesaţi de subiect.

Cei care empatizează cu problema tratată în petiţie semnează.

Dar nu ne spune nimeni (tot la modul viral cum este promovată petiţia) uite fraierilor, aţi semnat şi a ieşit sau nu ce ne-am propus.

Am semnat şi eu vreo câteva: pentru schimbarea la faţă, pentru Paştele Cailor, pentru virginitatea Biancăi, pentru promovarea prostiei şi a inculturii la televizor, pentru Salvaţi de clopoţel, pentru Toate pânzele sus, pentru scumpirea carburantului, pentru jacuzzi fără bule şi pentru vinul fără alcool.

Mă întreb şi eu, se rezolvă ceva prin petiţiile online?

Bine că măcar astea-s gratis.

Actualizări necesare.

Am 41 de ani şi toată viaţa am făcut ce au vrut alţii, sau mai bine zis am fost crescut şi instruit să fac ce vreau să fac dar să nu deranjez pe cei din jur. „Mamă, dar ce-or să zică ceilalţi?”

Mi s-a lăsat o libertate de alegere fragilă, efemeră sau doar senzaţia ei. Am crescut frumos ce-i drept deşi erau o grămadă de "Să nu!-uri" în jurul meu cu rol de indicatoare.

Nu cred că mai sunt timpurile alea.

Sigur că, în general, ei încă te învaţă de bine şi părinţii şi profesorii şi chiar şi femeia de serviciu care îţi spune: „Nu călca acolo! Abia am spălat.”

Dar ei poate că nu sunt conştienţi că acel bine pe care-l ştiau ei nu mai este de actualitate. Pur şi simplu e demodat.

Bineînţeles că rămân valabile chestiile generale: să nu furi, să nu minţi, să n-o fuţi pe vecina/prietena prietenei/şefa (chiar dacă ea/ele insistă), să-ţi respecţi părinţii, şamd…

Mai e de actualitate întorsul obrazului? Am mai spus că nu.

Mai e de actualitate să fii om într-o societate şubredă în care ...

Mai e de actualitate codul bunelor maniere? Cu unele sfaturi bizare. 

Da. Cred că ar trebui actualizate definiţii ca: bunul simţ, politeţe,  respect, şi poate chiar rescrise: Tratatul de bună purtare, Codul bunelor maniere şi chiar Decalogul.

My 2 cents.

La vita e bella.

Şi uite că am ajuns la mai bine de doi ani de activitate pe blog şi 100 (Aici) de postări. Cam 4 postări pe luna. N-am sărbătorit, dar dacă tot am ajuns aici, azi o să încerc să-mi amintesc (poate şi vouă) cât de frumoasă şi interesantă este viaţa. Nu la modul liric. E plin internetul de citate şi cugetări înălţătoare care se ocupă de acest aspect al vieţii.

Doar o enumerare de evenimente importante, trăite până la vârsta de 41 de ani şi care au avut oarece influenţă (bună sau rea) asupra mea. 

1976 – martie, Prima notă de 10 din istoria gimnasticii – Nadia Comăneci;

1977 – 4 martie, cutremur.  (De aici îmi amintesc… :P );

1981 – primii viruşi informatici;

1983 – Internetul;

1986 – 7 mai, Steaua câştigă Cupa Europei la fotbal;

1989 – 9 noiembrie, Căderea Zidului Berlinului;

1989 – decembrie, Revoluţia Română;

1991 – Se anunţă public World Wide Web (inventat în 1990);

1991 – Războiul din Golf;

1993 – GPS-ul;

1995 – Mp3-ul ;

1995 – 1 decembrie, Pro Tv-ul;

1997 – 15 aprilie, telefonia mobilă pătrunde în România;

1997 – Viagra;

1998 – Google;

1999 – 11 august, Eclipsa de soare;

1999 – Bancnota din plastic (polimer);

2001 – 11 septembrie, atentatele din America; 

2004 – februarie, Facebook;

2004 – aprilie, aderarea la NATO;

2007 – ianuarie, România devine membru cu drepturi depline al Uniunii Europene;

2008 – Criza economică mondială;

2009 – România  intra oficial în recesiune;

2010 – 30 martie, Recrearea Big Bang-ului;

2011 – mai, moartea lui Bin Laden;

2012 – 6 august, Curiosity ajunge pe Marte;

2012 – 12 decembrie, Sfârşitul lumii;

2013 – 14 martie, Bosonul Higgs;

Printre altele (mai mioritice sau nu), Comunismul, Mineriadele, Ştirile de la ora 17, Apa plată, Berea la PET, Shaorma...

Desigur, sunt muuult mai multe şi poate mai importante, dar atât am putut.

Concluzie: am trăit până acum momente interesante iar evoluţia tehnologică a fost pur şi simplu uimitoare.

"The Tema Religioasă"

Am avut o discuţie amicală cu "the tema religioasă": Există sau nu Dumnezeu?

Ştiu, e un subiect de evitat dacă vrei să-ţi tihnească berea. Dar trebuia să discutăm şi noi altceva printre atâtea ceva-uri: Putin vs. Toată Lumea, _imPotenţa PIB-ului românesc, Moni şi Iri şi Ping Pong (noi suntem aşa, mai conservatori şi nu schimbăm repede un scandal cu altul), Alegerile Prezidenţiale 2014 din Panam_(e)a, Frumuseţea, Talentul, Relaţiile intime, Banii, Ţipetele,  Picioarele Mariei Sharapova, Preţul Uleiului de Jojoba (a se citi hohoba, da?), Cuminţenia Pământului (şi nu despre Valentina Pelinel), Originea cuvântului Mici şi reţeta perfectă, Bruce Lee vs. Van Damme vs. Chuck Noris, Apa - un Miracol, etc…şamd.

Şi s-au adus argumente (mai mult sau mai puţin logice), s-a citat din  Moise (şi nu Guran), Sariputra şi Maudgalyayna, Ibn Battuta şi Roger Milla (adevăratul), s-au recitat versete din Biblie, Coran, Kabbalah, Eticheta de pe sticlă şi Letopiseţul Moldovei.

Bineînţeles că ne-am aprins şi nu numai de la bere, dar la un moment dat subiectul trebuia închis, aşa că am (adică eu) concluzionat:

Dacă Dumnezeu n-ar fi existat, primul om s-ar fi numit Atom, nu Adam.

PS: Satiră. Umor.

Pentru cei ce își doresc un copil.

…și nu numai.

15 lucruri pe care (poate) nu le știați:

1. Balele au gust bun. Surprinzător.

2. Pizza are miros și chiar gust de caca dacă nu te speli pe mîini imediat după ce ai schimbat copilul, chiar dacă ți se pare ție că ai fost foarte atent și că nu te-ai murdărit.

3. O ușă are același farmec chiar dacă o deschizi de n ori.

4. Televizorul, indiferent cât de scump și de intangibil este în mod normal, produce fericire copilului atunci când pune mâna pe el…așa că…la naiba cu urmele de degete. Sunt soluții de curățat. Valabil și pentru oglindă, geamuri, mobilă…etc.

5. Ținutul în brațe nu are farmec decât dacă părintele stă și el în picioare.

6. În ciuda faptului că laptele praf miroase nașpa ciudat, copilul miroase a prăjitură.

7.  Dacă mă frec la ochi și casc de îmi pocnesc fălcile, nu înseamnă că mi-e somn, așa că nu te bucura prea tare și nu te grăbi să mă culci. Atunci mai am ceva de spus și de făcut încă două-trei ture prin casă.

8. Există doar un plânset pentru toate stările/nevoile mele și doar mami are decodorul pentru a înțelege exact și la timp ce vreau. Tati n-are nicio idee. Oricât de deștept se dă el.

9. Pufuleții sunt cea mai tare invenție culinară. Ever.

10. Din aceeași categorie…telecomanda este cea mai faină jucărie. După mami.

11. Undeva în corpul meu mititel, sunt ascunse niște baterii speciale ce nu se consumă niciodată. Sigur, ele se încarcă rapid în timpul somnului, iar când mă trezesc nu am nevoie decât de câteva secunde pentru a fi din nou în formă maximă. Fără să beau cafea.

12. Dacă vrei ca eu să nu bag în gură tot ce găsesc pe jos, ai la dispoziție maxim două secunde din momentul în care m-am aplecat. Nu reușești…nu e vina mea.

13. Tot ce este cu adevărat interesant se află la o înălțime mai mare decât pot eu ajunge. Așa că…vezi punctul 5.

14. Traseul prin parc îl stabilesc eu. Ok?

15. E inutil să faci curățenie zilnic. Eu fac dezordine muuult mai repede decât poți pune tu totul la loc.