vineri, 28 februarie 2014

Mare şmecherie.

Măi fraţilor şi surorilor, e mare şmecherie cu aceste carti audio. Sau audio books cum le zic fraţii noştri anglofoni.

De ieri pana azi am "citit":
Misterul de la Balul Victoria - Agatha Christie
Cititul - Anton Pavlovici Cehov
Cronologie vie - Anton Pavlovici Cehov
Debutul - Anton Pavlovici Cehov
Decoratia - Anton Pavlovici Cehov
Din lac în puţ - Anton Pavlovici Cehov
Oratorul - Anton Pavlovici Cehov

Un total de 2 ore şi 3 minute în care am mai prestat şi altceva. 
Aici e marea şmecherie. În timp ce "citeşti" poţi executa şi alte activităţi mai mult sau mai puţin domestice, plimbari sau îngrijire personală.

Dar ca orice şmecherie, aceste cărţi audio au şi un minus. Nu ele în sine.
Minusul constă în lipsa de atenţie a cititorului. Poţi foarte uşor să fi "furat de peisaj" şi să îţi dai seama că a trecut o perioadă mai scurtă sau mai lungă de timp în care povestitoarea (aşa s-a nimerit ;) ) a vorbit iar tu nu ai fost atent.
Din 7 cărţi "citite" abia pot să bag mâna în foc pentru 3 dintre ele că le-as fi reţinut. Adică am fost atent 90-95% din timp şi aş putea face un rezumat.
Cred că asta se poate educa în timp. O să vă spun eu ce şi cum şi mai ales dacă.

O soluţie ideală pentru cititorii împătimiţi care sunt nevoiţi să-şi petreacă o mare parte din zi la volan. Dar nu numai pentru ei.

joi, 27 februarie 2014

Dacă vreţi să fiţi scriitori.


Tocmai am terminat de citit o carte.

De obicei nu citez din nici o carte citită. Indiferent dacă o consider bună sau... „(ne)bună”. Părerile autorului sunt subiective şi de multe ori e bine să rămână în carte. Mai ales atunci când cartea face parte din a doua categorie.
Însă am găsit câteva sfaturi de bun simţ, utile, pe care le voi enumera mai jos aşa cum apar ele în carte. Pentru mai multe detalii vă invit sa o citiţi. Dacă treceţi de „ :| ...aaa Stephen King…”:
  1. "Dacă vreţi să fiţi scriitori, trebuie să faceţi două lucruri mai presus de toate: citiţi mult şi scrieţi mult.
  2. Despre ce veţi scrie?” Şi răspunsul la fel de mare: „Despre orice aveţi chef”. Absolut orice... atâta vreme cât spuneţi adevărul.
  3. După părerea mea, poveştile şi romanele sunt alcătuite din trei părţi: naraţiunea, cea care poartă povestea de la punctul A la punctul B şi-n cele din urmă la punctul Z; descrierea,cea care dă naştere unei realităţi senzoriale pentru cititor; şi dialogul, cel care aduce personajele la viaţă prin vorbele pe care le rostesc.
  4. Descrierea e cea care-i oferă cititorului o participare senzorială în poveste. Ea începe în imaginaţia scriitorului, dar ar trebui să se termine în aceea a cititorului. Descrierea reuşită e-o tehnică ce se învaţă, unul dintre principalele motive pentru care nu puteţi reuşi decât dacă citiţi şi scrieţi mult. Vedeţi voi, nu-i doar o chestiune de cum se face; e şi o chestiune de cât de mult. Lectura vă va ajuta să răspundeţi la cât şi doar pagini după pagini de scriitură vă vor ajuta să înţelegeţi cum.
  5. E important să ţineţi minte că, oricum, obiectivul nu e locul de desfăşurare a poveştii, ci povestea însăşi - obiectivul este întotdeauna povestea." (S.K.)


Şi după atâtea sfaturi, vă ofer spre citire tot din aceeaşi carte, o anecdotă:

Potrivit relatării, într-o zi, venind să-i facă o vizită, un prieten l-a găsit pe marele om (James Joyce) tolănit pe masa de scris într-o postură de extremă disperare.
„James, care e problema?“ a întrebat prietenul. „Scrisul e de vină?“
Joyce a aprobat fără să ridice măcar capul pentru a se uita la prietenul său. Sigur că scrisul era de vină; nu e el întotdeauna vinovatul?
„Câte cuvinte ai reuşit să scrii astăzi?“ a continuat prietenul.
Joyce (încă pradă disperării, încă ţinându-şi faţa în jos pe masă): „Şapte.“
„Şapte? Dar, James... asta-i bine, cel puţin pentru tine!“
„Da“, a zis Joyce, ridicând în sfârşit privirea.
„Presupun că da... dar nu ştiu în ce ordine vin!“ (S.K)

marți, 25 februarie 2014

Dacă nu ar fi existat nebuni.

Dacă nu ar fi existat nebuni  (ce astăzi poartă denumirea de megalomani sau dictatori) ca:

Avraam și fiul său Ismail despre care Coranul ne spune că ar fi construit Kaaba în jurul căreia se găsește Moscheea Sfântă din Mecca;

Împăratul Qin Shi Huangdi care permite să se construiască prima parte a Marelui Zid Chinezesc de la fluviul Galben ca apărare față de poporul nomad Xiongnu (numiți în Europa huni);

Împăratul Shah Jahan care a construit Taj Mahal-ul drept mausoleu pentru soția sa, Mumtaz Mahal;

Lozang Gyatso, al cincilea Dalai Lama care a început construcția Palatului Potala în anul 1645, ca centru spiritual și politic al Tibetului;

 Ţarul Alexandru al II-lea al Rusiei care să aprobe proiectul și finanțarea construcției Transsiberianului;

 Filip al II-lea al Franței,  Henric al IV-lea şi  Ludovic al XV-lea care au contribuit la ceea ce azi cunoaştem sub denumirea de Muzeul Luvru;

Frédéric Auguste Bartholdi din Alsacia care a proiectat învelișul de cupru şi inginerul Gustave Eiffel, (faimosul arhitect, inginer structural și constructor al Turnului Eiffel)care a realizat scheletul metalic pentru Statuia Libertăţii.

Nicolae Ceaușescu care a căutat un amplasament pentru a dezvolta un program foarte mare de investiții  şi preluat o idee a regelui Carol al II-lea din 1935, construind Casa Poporului;

…şi foarte mulţi alţii, ce am mai fi vizitat noi astăzi?

Toţi, fără excepţie, au fost huliţi la vremea lor. Nu judecăm faptele şi nici oamenii enumeraţi mai sus. Istoria are grijă de fiecare.

vineri, 14 februarie 2014

Sunt eligibil.

Cică:

"Dear Marius Răzvan Boghici
You're now eligible for a unique Google+ custom URL that lets you easily point folks to your profile (no more long URLs!). Here's what we've reserved for you:"


Mulţumesc Google.
De mult n-am mai fost eligibil la/pentru ceva. :))

marți, 11 februarie 2014

Despre câini de V' day

Sunt foarte bine cunoscute fazele în care câinii trec strada pe la zebră.
Sunt videoclipuri pe net, au fost prezentate şi la ştiri, pe reţelele de socializare, etc.
Toată lumea le priveşte, şi dacă nu exclamă, măcar se gândeşte: “Băi, îs ai dreaq de deştepţi câinii ăştia.”


Da. Inexplicabil, sau poate că explicabil, ei trec strada doar pe unde se simt în siguranţă.
Nu luăm în calcul câinii sinucigaşi care sar în faţa maşinilor. Au şi ei rătăciţii lor aşa cum avem şi noi rătăciţii noştri.
Există un singur moment în toată existenţa lor canină, doar unul singur dar repetabil, în care ei nu mai ţin cont de maşini şi de traversarea în siguranţă.
Acel moment în care…wait for it….
Da. Aţi ghicit. Atunci când e sezonul de împerechere, sau mai pe româneşte, când căţeaua suferă de caniculă sau febră. Adică este “în călduri”.

Tot timpul anului, căţelul îşi vede de treaba lui, e vigilent, se fereşte pe cât poate de pericole, se asigură când trece strada.
Ei bine, în momentul când ea “arde în flăcări” (vorba melodiei) câinele face cele mai mari tâmpenii posibile. Nu mai ţine cont de nimic. Nu-i mai pasă de nimic. Urmăreşte doar un singur scop. Să o(se) răcorească.

De-asta merge biata căţea în intersecţie. Pentru că ea ştie că acolo este, sau ar trebui să fie, în siguranţă.
În mod normal, niciun câine sănătos la cap nu ar staţiona în mijlocul intersecţiei într-o zi normală de lucru.

Oare o fi valabil şi la oameni? Există vreo asemănare?
Mai puţin partea cu intersecţia. :D