joi, 8 mai 2014

M-am săturat de 7 mai 1986.

Efectiv mă apucă greaţa.
Ne lăudăm an de an (de ceva timp încoace) cu aceeaşi performanţă de mult apusă.
De ce nu sărbătorim în fiecare an? Am putea-o declara zi liberă.Sau cu roşu în calendarele religioase. Poate ne dădea Ponta zi liberă.
O performanţă mare, e drept, dar pe care nu o vom mai putea realiza sau uita prea curând.

Nu, n-o vom uita, pentru că nu putem uita, pentru că nu ne lăsați să uităm un lucru banal între performanţe.

De ce nu comemorăm cu acelaşi patos şi alte evenimente Cu adevărat importante din istoria sportului românesc.

De exemplu: 
Prima medalie olimpică românească, una de bronz, a fost câștigată la Paris în 1924 de către echipa de rugby.
Primul titlu european în 1930 prin Lucian Popescu - box.
Primele titluri de campion mondial au fost câștigate în 1934 și 1936 la sanie.
18 iulie 1976: Perfect 10. - prima notă de 10 din istoria gimnasticii - Nadia.

N-am urmărit emisiunile sportive de la tv, căci eram curios să văd ce chiloţi avea Radu II pe el în ziua meciului, dacă Balint a băut vreo bere înainte de meci, sau dacă atunci când a ridicat cupa deasupra capului Piţurcă a rostit: "O să ajung antrenor la Naţională şi nu mă voi lăsa înlăturat decât după ce nu voi califica Romania la 4 turnee mondiale şi europene consecutiv! ". 

PS:
Sunt suporter al Stelei, dar tot m-am săturat de 7 mai 1986.

Un comentariu: