Recomand!

In weekend nu prea ascult radio. Ca-i weekend.
Timpul pentru odihna, pentru o carte buna, un film captivant sau intalniri cu familia si prietenii.
Dar intotdeauna atunci cand spal vasele, si nu doar in weekend :P, ascult radio.

Ei...asa se face ca in weekend am dat peste cea mai buna emisiune de muzica din tara:

Radio Grafii

Din descrierea grupului constituit pe FB: "Muzici vechi şi bune, idei interesante, conexiuni briliante, dar mai presus de orice, interacţiune."

Nu tu velea, nu tu antonia, smiley,....sau alte etc-uri din astea modern de trecatoare, sau trecator de moderne.

Spre rusinea mea, sau nu, habar n-am in ce zile se difuzeaza, cand incepe, cat tine.
Stiu doar ca moderator este Alexandru Gheorghias. Nota 10 cu felicitari.

Imi aminteste de emisiunile muzicale de la Vocea Americii. 
Prin felul in care este gandita, structurata, documentata si realizata emisiunea. 

10+ Radio Grafii

Răspunsul dorit?!?

Nu-mi plac oamenii care atunci când le adresezi o întrebare îți ofera răspunsul pe care cred ei ca vrei sa-l auzi.

Si asta face parte din eterna preocupare a romanului si nu numai: bârfa.

Probabil este undeva trecut la vreun capitol: Cum sa afli informații când interlocutorul nu ți le oferă, si sa o faci corect fără ca el sa-si dea seama.

Simplu. Ii răspunzi total eronat, fără legătura cu întrebarea, strecurand aparent nevinovat in răspuns subiectul care te interesează.

...

Asta doar daca nu ai tupeul ca sa intrebi direct.

FREE internet!

Îmi aduc aminte de vremurile bune in care Internetul era liber. Navigai cât vroiai, unde vroiai, citeai orice, vedeai orice, găseai orice. Fără ca cineva sa te oprească sau sa te "ia la socoteala".
Acum, nu mai poți citi nimic, nu mai poți vizualiza un articol sau un video fără sa fi nevoit sa dai Like si Share.
Doua cuvinte de care efectiv (vorba unei prompteriste, destul de celebra) m-am saturat.
Am putea începe eliberarea Internetului cu asta.
Primul pas.
Ori de câte ori suntem condiționati de o pagina de net sa dam like/share înainte de a-i putea vedea si evalua conținutul, pur si simplu sa apăsat fără jena x-ul din dreapta sus, si sa închidem pagina.
Fără remuscari.
Orice, repet, orice fel/tip de informație ce s-ar ascunde in spatele butonului de like, nu este așa de importantă sau șocanta cum ni se prezintă, si in următoarea perioada, mai scurta sau mai lunga, ea ni se va dezvălui din alte surse. Televizor, Radio, Vânzătoarea de la aprozar, Frizerita, Vecina de la 3, sau Administratorul blocului.

Poate așa reusim sa oprim cerșetoria asta internautica.

...asa, de ziua lui Eminescu.

Ion Minulescu

---

Cântecul nebunului 

Ei sunt cuminţi...
Eu sunt nebun...
Dar cum Eu sunt ce-am fost mereu -
Poate că cel cuminte-s Eu -
Deşi de câte ori le-o spun,
Eu pentru Ei... sunt tot nebun...

Eu mă urăsc că nu-s ca Ei...
Eu îi iubesc că nu-s ca Mine...
Ei beau
Şi mint fără ruşine -
Şi-n ochii prietenilor mei
Trec drept nebun... că nu-s ca Ei...
Lor nu le place-amanta Mea...
Mie nu-mi place-amanta Lor...
Ei văd cu ochii tuturor
Femeia...
Eu n-o pot vedea
Decât cu-ai mei -
Amanata Mea...

Dar cum din Ei toţi numai Eu
Nu sunt ca Ei,
Am să mă duc
De voia mea la balamuc -
Şi fiindcă nu-mi va părea rău,
Cumintele voi fi tot Eu!...

FB - VR: 1-0

In general nu se intampla nimic fascinant in viata noastra. Nu avem parte decat foarte rar de vacante sau experiente extraordinare. Aceeasi rutina zilnica, casa-servici-casa, aceeasi oameni care de cele mai multe ori sunt neinteresanti, fara vorbe de duh sau inaltatoare si cu cunostinte generale plasmuite si aproximative. Desigur, au alte calitati sau atu-uri care ni-i apropie, desi multi n-au niciun merit ca sunt in preajma noastra. Conjunctura face ca ei sa fie langa noi, si noi langa ei. Sau daca vreti anturajul.

Dintr-un grup de 20 de oameni (aproximez ca asta ar fi media cercului de prieteni, colegi si cunostinte ai unei persoane) maxim 2-3 oameni sunt cu adevarat interesanti si utili, si ne pot demonotoniza ziua. Au informatii si cunostinte exacte, bazate pe pregatire sau autodidactica, sunt spirituali si plini de idei.

Adica 10%.

Pe acesti 2-3 oameni nu-i intalnesti zilnic. Daca ai noroc, poate o data sau de doua ori pe saptamana, dar cel mai probabil de doua trei ori pe luna.

Avand in vedere cele relatate mai sus, nu ne mai miram de ce a avut asa mare impact FB-ul.

Acolo, majoritatea oamenilor, estimez ca peste 60%, sunt interesanti.

Edit: par/arata interesanti.

Sunt plini de vorbe de duh si pilde intelepte, citeaza aproape zilnic din marii oameni ai planetei.

In plus de asta, calatoresti imaginar prin pozele prietenilor din diferite colturi ale lumii, savurezi cafeaua si mancarurile postate, te informezi imediat (chiar de mai multe ori despre un lucru sau eveniment), asculti impreuna cu ei melodii noi sau uitate, afli daca ninge sau ploua, etc…

In patru cuvinte: Viata palpita pe FB.

Atunci cand viata devine monotona, repede “intram” pe FB. Problema e ca, cu cat stam mai mult pe FB, cu atat mai mult facem ca viata sa fie si mai monotona.

Simplu. Nu?

Deocamdata FB: 1, Viata reala: 0.

Telecomanda

Sa-mi bag picioarele!
Oricat de mare ar fi telecomanda, oricum vine un moment in care nu o mai gasesti.
:)))

Nu exista sfaturi bune.

Asa cum nu exista sfaturi rele.
E o vorba din batrani: "Sfaturile s-au inventat ca sa ai pe cine da vina atunci cand nu merge bine". Dupa ce l-ai urmat. Sfatul.
Nimeni nu-ti poate da un sfat 100% sigur.
Pentru ca nimeni nu stie ce este in inima ta, ce iti doresti, ce simti cu adevarat, ce valoare ai, ce pregatire. Nimeni nu cunoaste potentialul tau. Nimeni nu cunoaste aspiratiile tale. La adevarata lor valoare.
Toata lumea iti da un sfat bazat pe experientele personale,  traite, care indiferent cat de complexe sau de argumentate ar fi, nu se "pupa" 100% cu situatia ta.
Vrei sa te faci stewardesa si ai doar 1.xx m sau vrei sa te faci cizmar desi nu ai batut niciun cui in viata ta. Cine iti poate garanta ca poti sa o faci sau nu. Ca vei fi competitiv si ca asta va fi ceea ce ti-ai dorit din totdeauna sa faci. Sau nu.
Tu esti singurul care cunoaste toate dimensiunile problemei.
Doar trebuie sa spui: "Da-mi niste pantofi cu tocuri de 12", sau "Da-mi un ciocan si niste cuie" Sau nu. Te pori resemna si sa spui "Ma fac spalatoreasa", sau "Prelucrator prin aschiere". (Nu ca ar fi ceva rau/injositor la meseriile astea)
Decizia (buna sau rea) iti apartine. Drumul ales iti apartine. Doar ca trebuie sa ai curaj sa infrunti si victoriile si infrangerile.
Nu exista un drum sigur. Nu exista un drum fara pericole si riscuri. Nu-ti poate spune nimeni: "Fa-te tata avocat" vorba melodiei.
De-aia este foarte greu sa ne alegem un drum in viata si de cele mai multe ori ne complacem in ceea ce suntem. Progresul s-a infaptuit cu oameni care au riscat. Care nu au tinut cont de "sfaturi".
"No risk no reward!"  Vorba rusului.
Si mai exista o vorba din batrani: "Trenul pierdut...s-a dus"
De-aia e viata asa de frumoasa.