Dacă vreţi să fiţi scriitori.

Tocmai am terminat de citit o carte.

„Misterul regelui. Despre scris - Stephen King”

De obicei nu citez din nici o carte citită. Indiferent dacă o consider bună sau... „(ne)bună”. Părerile autorului sunt subiective şi de multe ori e bine să rămână în carte. Mai ales atunci când cartea face parte din a doua categorie.

Însă am găsit câteva sfaturi de bun simţ, utile, pe care le voi enumera mai jos aşa cum apar ele în carte. Pentru mai multe detalii vă invit sa o citiţi. Dacă treceţi de „ :| ...aaa Stephen King…”:

1. "Dacă vreţi să fiţi scriitori, trebuie să faceţi două lucruri mai presus de toate: citiţi mult şi scrieţi mult.
2. „Despre ce veţi scrie?” Şi răspunsul la fel de mare: „Despre orice aveţi chef”. Absolut orice... atâta vreme cât spuneţi adevărul.
3. După părerea mea, poveştile şi romanele sunt alcătuite din trei părţi: naraţiunea, cea care poartă povestea de la punctul A la punctul B şi-n cele din urmă la punctul Z; descrierea,cea care dă naştere unei realităţi senzoriale pentru cititor; şi dialogul, cel care aduce personajele la viaţă prin vorbele pe care le rostesc.
4. Descrierea e cea care-i oferă cititorului o participare senzorială în poveste. Ea începe în imaginaţia scriitorului, dar ar trebui să se termine în aceea a cititorului. Descrierea reuşită e-o tehnică ce se învaţă, unul dintre principalele motive pentru care nu puteţi reuşi decât dacă citiţi şi scrieţi mult. Vedeţi voi, nu-i doar o chestiune de cum se face; e şi o chestiune de cât de mult. Lectura vă va ajuta să răspundeţi la cât şi doar pagini după pagini de scriitură vă vor ajuta să înţelegeţi cum.
5. E important să ţineţi minte că, oricum, obiectivul nu e locul de desfăşurare a poveştii, ci povestea însăşi - obiectivul este întotdeauna povestea." (S.K.)

Şi după atâtea sfaturi, vă ofer spre citire tot din aceeaşi carte, o anecdotă:

„Potrivit relatării, într-o zi, venind să-i facă o vizită, un prieten l-a găsit pe marele om (James Joyce) tolănit pe masa de scris într-o postură de extremă disperare.

„James, care e problema?“ a întrebat prietenul. „Scrisul e de vină?“

Joyce a aprobat fără să ridice măcar capul pentru a se uita la prietenul său. Sigur că scrisul era de vină; nu e el întotdeauna vinovatul?

„Câte cuvinte ai reuşit să scrii astăzi?“ a continuat prietenul.

Joyce (încă pradă disperării, încă ţinându-şi faţa în jos pe masă): „Şapte.“

„Şapte? Dar, James... asta-i bine, cel puţin pentru tine!“

„Da“, a zis Joyce, ridicând în sfârşit privirea.

„Presupun că da... dar nu ştiu în ce ordine vin!“ (S.K)

Dacă nu ar fi existat nebuni.

Dacă nu ar fi existat nebuni  (ce astăzi poartă denumirea de megalomani sau dictatori) ca:

Avraam și fiul său Ismail despre care Coranul ne spune că ar fi construit Kaaba în jurul căreia se găsește Moscheea Sfântă din Mecca;

Împăratul Qin Shi Huangdi care permite să se construiască prima parte a Marelui Zid Chinezesc de la fluviul Galben ca apărare față de poporul nomad Xiongnu (numiți în Europa huni);

Împăratul Shah Jahan care a construit Taj Mahal-ul drept mausoleu pentru soția sa, Mumtaz Mahal;

Lozang Gyatso, al cincilea Dalai Lama care a început construcția Palatului Potala în anul 1645, ca centru spiritual și politic al Tibetului;

 Ţarul Alexandru al II-lea al Rusiei care să aprobe proiectul și finanțarea construcției Transsiberianului;

 Filip al II-lea al Franței,  Henric al IV-lea şi  Ludovic al XV-lea care au contribuit la ceea ce azi cunoaştem sub denumirea de Muzeul Luvru;

Frédéric Auguste Bartholdi din Alsacia care a proiectat învelișul de cupru şi inginerul Gustave Eiffel, (faimosul arhitect, inginer structural și constructor al Turnului Eiffel)care a realizat scheletul metalic pentru Statuia Libertăţii.

Nicolae Ceaușescu care a căutat un amplasament pentru a dezvolta un program foarte mare de investiții  şi preluat o idee a regelui Carol al II-lea din 1935, construind Casa Poporului;

…şi foarte mulţi alţii, ce am mai fi vizitat noi astăzi?

Toţi, fără excepţie, au fost huliţi la vremea lor. Nu judecăm faptele şi nici oamenii enumeraţi mai sus. Istoria are grijă de fiecare.

Sunt eligibil.

Cică:

"Dear Marius Răzvan Boghici

You're now eligible for a unique Google+ custom URL that lets you easily point folks to your profile (no more long URLs!). Here's what we've reserved for you:"

google.com/+mariusboghici

Mulţumesc Google.

De mult n-am mai fost eligibil la/pentru ceva. :))

Despre câini de V' day

Sunt foarte bine cunoscute fazele în care câinii trec strada pe la zebră.

Sunt videoclipuri pe net, au fost prezentate şi la ştiri, pe reţelele de socializare, etc.

Toată lumea le priveşte, şi dacă nu exclamă, măcar se gândeşte: “Băi, îs ai dreaq de deştepţi câinii ăştia.”

Da. Inexplicabil, sau poate că explicabil, ei trec strada doar pe unde se simt în siguranţă.

Nu luăm în calcul câinii sinucigaşi care sar în faţa maşinilor. Au şi ei rătăciţii lor aşa cum avem şi noi rătăciţii noştri.

Există un singur moment în toată existenţa lor canină, doar unul singur dar repetabil, în care ei nu mai ţin cont de maşini şi de traversarea în siguranţă.

Acel moment în care…wait for it….

Da. Aţi ghicit. Atunci când e sezonul de împerechere, sau mai pe româneşte, când căţeaua suferă de caniculă sau febră. Adică este “în călduri”.

Tot timpul anului, căţelul îşi vede de treaba lui, e vigilent, se fereşte pe cât poate de pericole, se asigură când trece strada.

Ei bine, în momentul când ea “arde în flăcări” (vorba melodiei) câinele face cele mai mari tâmpenii posibile. Nu mai ţine cont de nimic. Nu-i mai pasă de nimic. Urmăreşte doar un singur scop. Să o(se) răcorească.

De-asta merge biata căţea în intersecţie. Pentru că ea ştie că acolo este, sau ar trebui să fie, în siguranţă.

În mod normal, niciun câine sănătos la cap nu ar staţiona în mijlocul intersecţiei într-o zi normală de lucru.

Oare o fi valabil şi la oameni? Există vreo asemănare?

Mai puţin partea cu intersecţia. :D

Tips&Tricks

Functionarul (public/sau nu) este acolo ca sa te ajute intr-un proces in care ambele parti urmaresc un scop. Nu detaliem. Se subintelege.

Nu-i "vina" lui ca e acolo asa cum nu-i "vina" ta ca esti la ghiseu. Sunt lucruri mai presus de intelegerea noastra si in viata de zi cu zi chiar si muntele merge la Mahomed. 

Procesul ar trebui sa mearga uns, fara batai de cap pentru ambele parti.

Asa ca…Tips & Tricks.

(Atentie!! Sunt valabile doar in relatia cu functionarul marunt. (Si nu ma refer la statura fizica))

1. Din categoria: “A inchis la paine, mananc mamaliga.”

Respecta programul de lucru!

(Este cea mai importanta "regula" in colaborarea fructuoasa intre cetatean si functionar.

Programul de lucru este egoist. Nu-i pasa de tine. El este gandit pentru buna functionare a institutiei.)

Propozitia: “Doar o intrebare…” rostita dupa orele de program…poate provoca AVC. De ambele parti.

2. Din categoria Legea nr. 3 a lui Ohm "Esti om cu mine, sunt om cu tine."

Saluta intotdeauna la intrare si la iesire. (Asta tine de cei 7 ani…Stiti voi care.)

Comuta-ti telefonul pe silentios/vibratie mai ales cand relatia cetatean-functionar se desfasoara in biroul celui din urma si mai ales cand printr-o atingere de geniu, ti-ai setat ca ton de apel o sarba/manea "la moda".

(Asta tine de cei 24 ani. Cei 7 de mai sus + cei 17 ani de cand a aparut telefonia mobila in Romania)

3. Din categoria Raducioiu, sau “ComosedicilavoilaCocaCola?”:

Nu vorbiti niciodata cu accent "de tara in care ati fost plecat".

(Si asta e valabil oricand/oriunde in Romania. Nu dăunează, si orice părere ai pe tema asta, nu te contrazic, dar nu "da bine".)

Completare la categoria de mai sus:

Nu spune niciodata: “In tara “cutare” se procedeaza in felul “cutare”….”

(Nu are relevanta decat daca stai de vorba cu ministrul de resort/primul ministru sau presedintele, iar atunci intra la schimb de experienta.)

Inca o completare la categoria de mai sus:

“Se poate trai cu “x” lei?” sau “De ce ati marit impozitele?” …si alte etc-uri care te framanta...

Vezi mai sus.

4. Din categoria "Balanel si Miaunel": 

Nu spuneti niciodata: 

"Va multumesc deocamdata."

("Va multumesc" este suficient si doar daca vrei cu adevarat sa multumesti. Daca nu…"@#$*# you!", dar in gând. Incredibil, dar sunt si funcționari care știu limbi străine.)

si

"Scuzati-ma ca va deranjez."

(In timpul programului de lucru nu deranjezi. Sau altfel spus, el e platit sa fie deranjat.)

Parerea mea.

De functionar. Mărunt.

Recomand!

In weekend nu prea ascult radio. Ca-i weekend.
Timpul pentru odihna, pentru o carte buna, un film captivant sau intalniri cu familia si prietenii.
Dar intotdeauna atunci cand spal vasele, si nu doar in weekend :P, ascult radio.

Ei...asa se face ca in weekend am dat peste cea mai buna emisiune de muzica din tara:

Radio Grafii

Din descrierea grupului constituit pe FB: "Muzici vechi şi bune, idei interesante, conexiuni briliante, dar mai presus de orice, interacţiune."

Nu tu velea, nu tu antonia, smiley,....sau alte etc-uri din astea modern de trecatoare, sau trecator de moderne.

Spre rusinea mea, sau nu, habar n-am in ce zile se difuzeaza, cand incepe, cat tine.
Stiu doar ca moderator este Alexandru Gheorghias. Nota 10 cu felicitari.

Imi aminteste de emisiunile muzicale de la Vocea Americii. 
Prin felul in care este gandita, structurata, documentata si realizata emisiunea. 

10+ Radio Grafii

Răspunsul dorit?!?

Nu-mi plac oamenii care atunci când le adresezi o întrebare îți ofera răspunsul pe care cred ei ca vrei sa-l auzi.

Si asta face parte din eterna preocupare a romanului si nu numai: bârfa.

Probabil este undeva trecut la vreun capitol: Cum sa afli informații când interlocutorul nu ți le oferă, si sa o faci corect fără ca el sa-si dea seama.

Simplu. Ii răspunzi total eronat, fără legătura cu întrebarea, strecurand aparent nevinovat in răspuns subiectul care te interesează.

...

Asta doar daca nu ai tupeul ca sa intrebi direct.