I’m back.

Da. Am revenit.

Deși m-am gândit destul de mult dacă să o fac sau nu, mi-am zis că nu doare și că pot încă scrie câteva rânduri la intervale mai mult sau mai puțin neregulate. Și nu vă gândiți imediat la #fiftișeidsofgrei. Că acolo e vorba mai mult despre violența domestică (chiar dacă atunci când ai foarte mulți bani se intitulează bondage&domination) și mai puțin despre regulat.

Am să abordez din nou o problemă ce ne preocupă. Indiferent că suntem fete sau băieți.

De ce se îngrașă femeile după nuntă?

Păi...ele n-au nici o vină. Noi bărbații suntem vinovații. Da. Ați citit bine.

În general femeile sunt foarte active. Mai ales înainte de nuntă. Tot timpul sunt ocupate cu câte ceva. Ba se epilează, ba se penseaza, ba își dau unghiile cu oja (acasă sau la salon în funcție de buget) ba se întâlnesc la cafea, se duc la SPA sau la sală, ba...ba...ba...

Cele care nu au asemenea ocupații probabil că sunt deja grase și ele nu intră în discuția de azi. Sau doar un pic.

Exercițiu de imaginație:

Eși tânăr, mai slab sau mai gras (Nu contează. Bărbatul trebuie să fie doar un pic mai frumos ca dracu’ – vorbă din popor) te-ai îndrăgostit, și te-ai hotărât s-o duci acasă la ai tăi, ca s-o cunoască.

Suni la ușă, răspunde tatăl tău. Că asta e treaba lui în casă. Să răspundă la ușă. “Du-te tu dragă, că poate e cineva.” “Normal că e cineva. Că altfel nu suna la usă...proa...draga mea”. Și să ducă gunoiul.

Deschide, o vede cât e de pufoasă și inconștient barează ușa stând cumva sprijinit de tocul din metal. Că acum se poartă.

-Tată, ea e Piggy.

- Trebuie s-o schimb. Să iau una de peste 100, îi răspunde tatăl pierdut în gânduri.

El, emoționat oricum, nu știe la ce face referire tatăl său, dar acesta îi răspunde în gând fără ca fiul său să-l fi întrebat ceva: “Ușa. Că ușa are 90, iar asta “mică” are 80 acum. Și nu pare să se oprească.”

Nu sunt răutăcios, dar încă nu am văzut un cuplu de succes de forma:

Brad Pitt și Susan Boyle

sau Ian Somerhalder și Melissa McCarthy

Sau Sofía Vergara și Israel Kamakawiwo'ole ca să fim imparțiali.

...dar toți tații speră până în ultimul moment că fiul lor va aduce acasă o Emilia Clarke, Alison Brie sau măcar Elisabeth Banks, care a ieșit doar pe locul 10 în topul celor mai frumoase femei.

Revin. Ele se culcă (=merg în pat ca să doarmă) pe la ore târzii. După 22. Nu știu ce anume fac toată ziua, dar sunt foarte ocupate.

Dar la un moment dat dau peste un el. Nu toate peste același el, deși se poate ca măcar două – trei dintre ele să se suprapună peste unul singur (Norocosul). Bărbaților în general, mai mult sau mai puțin sedentari, le place să petreacă mult timp în pat (știm noi de/pentru ce...) și inevitabil să doarmă. Chiar dacă e doar ora 16. Un somnic n-a omorât pe nimeni.

La ei nu-i cazul pentru că organismul bărbătesc este obișnuit cu somnul de frumusețe, dar la ele, care sunt active, la trezire organismul lor crede că e dimineață și vrea să manânce. Să prindă puteri. Și cum cea mai importantă masă e micul dejun...ele mănâncă. La ora 19, 21...23. Și ce manânci azi, se depune abia după câteva luni bune. Adică după nuntă.

Morala:

1.Bărbați, nu mai dormiți ziua.

2.Nu contează dacă ești grasă sau slabă. Important e să nu fii grasă.

În bară.

Mă trezesc destul de devreme dimineaţa. Câteodată mai zăbovesc în pat aşa, de-al naibii. Rar mi se întâmplă să-mi fie cu adevărat somn. Doar atunci când beau până la ore mici cu o seara înainte. Adică des. Nici cafea nu-mi fac. Tot de-al naibii, mai ales la ce preţ a ajuns cafeaua zilele astea. Oricum are acelaşi farmec ca „ţigara de după” fără sex. Despre cafeaua fără ţigară vorbeam. Că sexul are farmec oricum, cu sau fără „ţigara de după”. Numai să ai cu cine. Şi cu ce.

Pornesc televizorul dar nu-l urmăresc. Aş putea renunţa la el. Aş trăi fără probleme fără emisiunile lui. O cutie malefică. Aşa cum credeau primii oameni fără carte care vedeau un televizor. Mai ales dacă mai erau şi religioşi ieşiţi afară din comun. Oare aveau dreptate? La ce emisiuni sunt în zilele noastre… Chiar, dacă l-aş vinde probabil că aş lua jumătate de preţ pe el. Salariul meu pe o lună. Ce căcat. Nu-l vând. L-am cumpărat cu două salarii.

În schimb n-aş putea trăi fără Internet. Sau aş putea? Mă gândesc juma' de minut. Nu. N-aş putea. Că n-aş putea posta pe blog. Şi nu numai. Poate că ar fi mai bine.

Des am impresia că oricum aş face tot o dau în bară. Şi asta la prima oră. Presimt că o voi da în bară. Şi fac tot posibilul să mă abţin. Dar nu reuşesc. Şi nu-i aşa uşor pe cum pare. Pe bune. Ronaldinho e pui de-o zi pe lângă mine cu ale lui patru bare. Beri, cum spun ăia mai pe la ţară.

„Ce-au făcut ai noştri ieri la unşpe? Că eu eram la birt, înmuiat şi n-am putut ajunge.”

„Au luat-o cu 6-0 da' am avut şi noi două beri.”

Da. La asta aş fi bun.

„Ce job ai?”

„O dau în bară într-un mare fel.”

„Pe bune?”

„Da. Pe bune.”

„Eşti fotbalist?”

„Nu. Doar ratangiu de profesie.”

„Ce tare!”

Tare pe naiba. Are şi datul în bară farmecul lui. Dar doar la liga profesionistă. Nu la amatori. Şi-ţi trebuie şi aici experienţă. N-o poţi da în bară aşa. Oricum.

„Sunt grasă?”

„Da.”

Ai dat-o în bară. Şi deja ai spus adio la păsărică pentru…who the fuck knows.

Mie ciudă că nu avem o înjurătură cum e fuck-ul american. Suculentă. În funcţie de tonul rostit. Ce-i cool la fuck este că poţi forma uşor propoziţii pline de sens. Doar prin simpla lui adăugare într-un loc în care aparent n-are ce căuta. Chiar şi în mijlocul cuvântului. Ar fi şi la noi plm. Care se apropie. Şi cu care îţi faci treaba binişor. Oricând. Oriunde. Dar nu-i ca fuck-ul. Ce mai, lucru american. Vedeţi băi, tot americanii îs cei mai tari. Înjuraţi şi voi în chineză dacă vă ţine. Că tot rostiţi pe la colţuri că China e cea mai tare.

Da. I-ai spus adevărul dar n-ai dat-o în bară aşa de tare precum crezi. E doar o impresie şi teatrul ei de căcat care induce starea ta de nelinişte. Dacă e grasă…”ce plm de vină ai tu?” Nu era aşa înainte de nuntă. Mânca o dată la trei zile. Acum mănâncă mâncarea pe trei zile la un prânz.

Sigur, şi tu te-ai mai îngrăşat. Dar n-o freci toată ziua la cap cu întrebări închise. Pentru că ţie îţi place. Şi îi place şi tipei de la RU. Că râde ca proasta la şedinţă la glumele tale. Şi e şi divorţată. Tring. Beculeţul.

Reluăm:

„Sunt grasă?”

„Nu.”

Tot ai dat-o în bară. De data asta big time. Felicitări! La liga mare. Că acum nu mai are încredere în tine. Ever. Eşti un mincinos josnic. Nu acceptă ea aşa ceva în sânul ei. Te-ai lins iar pe bot de păsărică. Nu că o pupai prea des. Dar o pupai. Chiar dacă nu o recunoşti la o bere cu băieţii. Acum încep durerile de cap. Interminabile. Ce reclame, ce pastile sau suplimente alimentare cu coenzime mii. Nu trece frate. Şi apoi întrebările ce o frământă în interior.  
„Ăsta minte tot timpul? Adică şi dimineaţa şi la prânz şi seara? Sau doar când îl întreb cum arăt? A, stai, că l-am întrebat ieri dacă se bucură că vine mama la noi şi stă o săptămână. A zis că da. Nee, n-are cum. Minte tot timpul. Nemernicul. Punct. Dă-l naibii!”

Exact ca în armată. Când te întreba ofiţerul, care din nu ştiu ce motive era un bou.

„Te doare-n cur de mine, ai?”

„Nu mă doare domn maior, cum să mă doară?” deşi ţi se rupea mina de la pix de el.

„Aha, nici măcar în cur nu te doare de mine. Culcat!”

Pauză. Ce plm puteai să-i spui? Cei mai deştepţi cedează primii. Uneori forţaţi. Şi fac culcat. Cică aşa trebuie. Deşi acolo nu conta cât de lung ai părul. Că oricum era scurt. Şi oricum răspundeai la comenzi mai bine ca robotul Honda Asimo.

Fix logică feminină. Cred că au trecut în cv. Au un semn distinctiv. Ceva. E ca dunga roşie din buletin. Pe care n-a văzut-o nimeni. Dar care te însemna. La angajare, la oral, au o singură întrebare:

„Ai ceva de femeie în tine?”

„Da. Nu ştiu ce vreau, când vreau, dacă vreau, de ce vreau, dar vreau.”

„Perfect. Eşti angajat.”

Să revenim la bară. Frate, are doar 12 cm. Mingea are doar 22cm. Vedeţi de ce-i aşa de greu s-o dai în bară? V-am spus că nu-i aşa de uşor. Dacă era invers, hai, treacă meargă. Dar aşa? Cum naiba să o mai nimereşti şi de la distanţă? Mai greu de atât e doar s-o dai în bârnă. Că aia are doar 10 cm. Iar 2 cm chiar contează. Mi-a spus mie o rusoaică ce rupea românește. "Dacă mai aveai 2 centimetri era ok."  Eu am fugit repede la trusa de scule și când m-am întors la ea i-am spus naiv: "N-am decât un centimetru și o ruletă. E bine?"