M-am mutat.

Aici

пятилетка

Azi era să mor de  râs. Sau să fac infarct. Nu eram foarte  hotărât. Și nu pentru că aș fi eu vreun sucit. Nope.

Motivul:

Am văzut harta cu planul măreț al României de construire de autostrăzi și drumuri expres (MPGT).

Adică acesta:

Nu sunt cardiac cu inima și nici nu eram într-o dispoziție super-mega-extra-ieșită-afară-din-comun, dar n-am știut ce să fac mai întâi. Să râd sau să plâng.

Pentru cine n-a avut curiozitatea (pentru că eu am avut-o și m-a trecut un fior pe șira spinării), aveți mai jos situația actuală. Sau cum arată România pe Google Maps după 26 de ani de libertate, democrație, realizări mărețe, guvernări cinstite, NATO, UE, fonduri europene, tratate comerciale și înțelegeri diplomatice înțelepte.

No comment.

Sau...doar un pic. 

La promisiuni nu ne întrece nimeni și conform MPGT România va arăta cam așa.

Nu știu în ce mileniu.

PS:

Titlul se citește Piețilietka. Adică Planul cincinal ;)

Vorba cântecului:

"Se ridică Vasile, zice: Țepeș Doamne,

Stăm bine cu producția de cereale și carne,
Am depășit planul în industria de zgură 

Și-am fost informat că nici nu se mai fură;"

Alexandru Andrieș - Dracula Blues

În natură.

Mda. Uimiți-vă! Că și eu m-am uimit pe mine însumi.

În cercul “alor mei”, (care cuprinde amici, prieteni, rude, cunoștințe, colegi de muncă) sunt cunoscut drept sedentar. Adică Ză Sedentarul.

Nu fac absolut nici un sport. Și nu cred că se auto include aici ridicatul din pat, mersul pe jos la și de la serviciu (doar atunci când nu am bani de benzină) și urcatul scărilor până la etajul 4.

Nu frate.Eu nici măcar nu vorbesc despre sport și nici nu-mi propun așa cum își propun alții: “Trebuie să ies la alergat. Cum se mai încălzește un pic…cum ies.”

Nu. Singura mea legătură cu sportul este că mă uit pe Eurosport. Dar și aici e cu schepsis, pentru că mă uit doar la snooker, curling și în general sporturi de nișă. Nu tu tenis, nu tu fotbal, ca orice om serios.

Dar duminica asta, așa cum spuneam la început, m-am uimit pe mine însumi și am ieșit în natură. Sau mai precis am fost în Parcul Municipal Onești. De obicei drumul și totodată intenția de a merge în parc se termină pe prima terasă cu bere la halbă din drumul meu către parc.

Acum am abordat altfel problema. Nu prea a ținut de mine și am ales un traseu ocolitor (cu mașina). Așa am reușit să evit terasele cu bere la halbă.

Pentru cunoscători (a.k.a oneșteni get-beget sau orice altă persoană care a fost de mai mult de două ori în parcul menționat) traseul include obligatoriu mersul la lac.

“Să vedem rățuștele și peștișorii…”

…

Deși mă dureau picioarele după primii pași și nu m-am abătut de la traseul obligatoriu, n-am văzut peștișorii din cauza apei de un maroniu închis. În schimb am văzut două țestoase și vreo zece rațe. Acu’ fiecare le știe pe ale lui, dar eu n-am înțeles de ce un rățoi (așa mi s-a spus, nu știam să fac diferența) îi alerga pe ceilalți rățoi. Dar nu așa, îl lăsa pe unul îl lua pe altul.

Ciudat. Erau destule rațe pe lac. ;)

De ce v-am ținut eu ocupați până acum?

Pentru că eu am o nedumerire. Căutând pe net o fotografie sugestivă cu parcul, am dat peste asta:

Oare chiar așa îi spune? Că eu "habar nu știam", deși locuiesc în Onești de 40 de ani.

Și chiar așa…de ce s-ar intitula Parcul Libertății?

Ce are libertatea cu parcul? Sau invers.

Teoria conspirației.

Preambul:

A crede sau a nu crede în teoriile conspirației?

Nu sunt un mare fan al lor. Ca orice om destul de bine informat și pus la virgulă cu valul tehnologic început după inventarea mașinilor cu abur și a becului, am auzit de multe dintre ele.

Sunt multe, sunt interesante, sunt spumoase, sunt cum vreți voi să fie, dar marea lor majoritate nu ne afectează direct. Așa că, dintre toate, azi vom vorbi la lecție despre…tadam….

Teoria conspirației ce implică sau face referire la marile companii farmaceutice. 

Mai multe aici.

Ideea nu știu dacă îmi aparține 100%. E posibil ca ea să-mi fi fost sugerată direct sau la nivel subliminal. N-a contat prea mult și m-am decis să fac un mic studiu independent pe această temă. A medicamentelor.

Studiu

Am luat o foaie și un pix și mi-am rostit singurele două cuvinte pe care le știu în sudaneză: 

Leț procid!

Apoi m-am așezat confortabil pe canapeaua din dotare și am urmărit (la diferite ore ale zilei) reclamele de pe cele mai populare canale tv, de știri și divertisment (chiar și de pe un post de filme și comedie).

Rezultat

În total 9 înregistrări din care am tras următoarele concluzii:

1.Numărul minim de reclame (în general)/calup a fost de 9. Numărul maxim 17.

2.Numărul minim de reclame la medicamente/calup a fost de 2, iar numărul maxim a fost de 5.

3.Procentul minim de reclame la medicamente/calup a fost de 12% (2 din 17), iar cel maxim a fost 44% (4 din 9).

4.Procentul mediu este undeva la 31% de reclame la medicamente/calup.

Interpretarea rezultatului

Destul de mult în condițiile în care reclama la mâncare (generic vorbind – neincluzând băutura alcoolică și dulciurile) este undeva la 12%.

Nu mă lansez în teorii și alte comentarii.

Doar am expus un fapt (ușor verificabil), așa că în încheiere vă recomand să citiți articolul de mai jos.

Articol.

Enjoy.

Dacă aș fi președinte..

Fapt 1

Luați 1000 de cetățeni români (aproape la întâmplare).

Spuneți-le să scrie următoarele: “Am primit. Data de azi. Semnătura.”

Rezultatul va fi uimitor. Dar nu în sensul bun.

Fapt 2

Întâmplător, din click în click și din pagină în pagină, am ajuns pe youtube pentru a vizualiza un clip anti ACTA. Nu intru în detalii despre ce înseamnă, ce ar trebui să știm și ce ar trebui să nu facem.

Pentru cei care nu știu, cea mai haioasă rubrică din tot youtubul este secțiunea de comentarii.

Mulți și multe, care-și expun părerile.

Acolo am găsit asta:

“fututzi htistosu matii ACTA!! cine teo fi inventat ........!!
Sami bag ......ca cei de la ACTA sunt rasisti nu ar trebuii sa n-e i-a internetul
ACTA n-e scaoate netu si platim netu!!
ACTA jos”

Ignorați limbajul. Este prezentat doar cu scop teoretic.

Se tot „bate monedă” pe faptul că tinerii din ziua de azi nu mai știu să se exprime corect în scris (Fapt 2). Dar problema (despre care nu se prea vorbește) este mult mai gravă  în rândul persoanelor „mai în vârstă” (Fapt 1). Ca să mă exprim delikat delicat. Menționez că am testat primul exemplu în campania POAD 2014. Peste 50% dintre persoanele în vârstă au scris greșit într-un fel sau altul, invocând: “Lasă maică, că eu îs bătrân/ă.”

Dacă aș fi pentru o zi președinte aș da o singură lege, pentru că probabil nu aș avea timp de mai mult.

Lege:

Fiecare cetățean român are obligația de a scrie (a caligrafia) o pagină în format A4 în fiecare lună.

PS:

1. Toți mai facem greșeli iar eu nu fac excepție de la regulă.
2. Știu că finlandezii vor renunța la scrisul de mână și că statul român cochetează cu ideea manualelor digitale și a abc-ului pe tabletă, dar eu aș mări veniturile cu 25% celor care la finele anului ar avea 12 coli scrise fără greșeală.

Atât.

#fiftișeidsofgrei

Da. E de actualitate.

Și da, am citit și eu umbrele lui Grei de  E.L. James și nu, n-am văzut filmul.

Am citit-o pentru că mi-a picat în mână, deși habar nu aveam cine-i doamna care o scrisese și nu aveam absolut nici o idee despre ce este vorba în carte. Era cu mult înainte de isteria asta. Prin 2012.

Acum, toți cei care au citit sau doar au văzut filmul au câte o părere.

La bărbați e simplu. Bătaie și un pic de sex în care el e pionul principal și ea face tot ce-i spune el. Sau aproape tot. (Apropos, protagonista e singura femeie din lume care nu comentează în fața bărbatului.)

Însă mă întreb cum oare au vizionat fetele/femeile filmul ăsta? Umezite de plăcere și dorințe ascunse spunându-și în același timp: "Mamă ce bătaie! Bine că-i la ea." ?

Eu mă și gândesc ce veselie e printre bărbații din Vaslui și ce supărate sunt acum moldovencele lor care oricum mâncau bătaie cu program prelungit, dar acum nu pot să mai comenteze. Nu că înainte ar fi îndrăznit. Pot doar să-și muște senzual buzele, să facă un Ohh, Ahhh lasciv și să-l îndemne: Mai tare mă! Adu vătraiul și hamurili di la cal ca să mă hâțâni ghinișor că n-am fost cumincioară!

Sper doar ca după acest film să nu se înmulțească apelurile la 112 și numărul femeilor bătute pe secundă. (Știam că în România o femeie este bătută la fiecare 30 de secunde...)

De asemenea sper ca băieții de la SMURD – Descarcerare să nu fie nevoiți să-și achizitioneze scule și utilaje noi. Ceva de mecanică mai fină (așa, ca pentru ele), pentru a desprinde vreo temerară înfiptă prin nu știu ce colț de debara sau suspendată de vreo lustră, grindă sau suportul de prosoape.

Morala, sau ce putem învăța din film/carte:

1.E bună ideea cu contractul. Deși e greu de găsit o româncă dispusă să semneze. (No offence pentru alte naționalități, dar româncele sunt πzdoase rău.)

2.Fiecare femeie își dorește puțină cafteală. (Doamnelor, nu săriți cu biciul la mine decât dacă sunteți dezbrăcate. Cartea e scrisă de o femeie.)

3.Poți să-ți bați oricând și oricât de rău ai tu chef prietena/soția/amanta și chiar soacra cu condiția să o fuți.

I’m back.

Da. Am revenit.

Deși m-am gândit destul de mult dacă să o fac sau nu, mi-am zis că nu doare și că pot încă scrie câteva rânduri la intervale mai mult sau mai puțin neregulate. Și nu vă gândiți imediat la #fiftișeidsofgrei. Că acolo e vorba mai mult despre violența domestică (chiar dacă atunci când ai foarte mulți bani se intitulează bondage&domination) și mai puțin despre regulat.

Am să abordez din nou o problemă ce ne preocupă. Indiferent că suntem fete sau băieți.

De ce se îngrașă femeile după nuntă?

Păi...ele n-au nici o vină. Noi bărbații suntem vinovații. Da. Ați citit bine.

În general femeile sunt foarte active. Mai ales înainte de nuntă. Tot timpul sunt ocupate cu câte ceva. Ba se epilează, ba se penseaza, ba își dau unghiile cu oja (acasă sau la salon în funcție de buget) ba se întâlnesc la cafea, se duc la SPA sau la sală, ba...ba...ba...

Cele care nu au asemenea ocupații probabil că sunt deja grase și ele nu intră în discuția de azi. Sau doar un pic.

Exercițiu de imaginație:

Eși tânăr, mai slab sau mai gras (Nu contează. Bărbatul trebuie să fie doar un pic mai frumos ca dracu’ – vorbă din popor) te-ai îndrăgostit, și te-ai hotărât s-o duci acasă la ai tăi, ca s-o cunoască.

Suni la ușă, răspunde tatăl tău. Că asta e treaba lui în casă. Să răspundă la ușă. “Du-te tu dragă, că poate e cineva.” “Normal că e cineva. Că altfel nu suna la usă...proa...draga mea”. Și să ducă gunoiul.

Deschide, o vede cât e de pufoasă și inconștient barează ușa stând cumva sprijinit de tocul din metal. Că acum se poartă.

-Tată, ea e Piggy.

- Trebuie s-o schimb. Să iau una de peste 100, îi răspunde tatăl pierdut în gânduri.

El, emoționat oricum, nu știe la ce face referire tatăl său, dar acesta îi răspunde în gând fără ca fiul său să-l fi întrebat ceva: “Ușa. Că ușa are 90, iar asta “mică” are 80 acum. Și nu pare să se oprească.”

Nu sunt răutăcios, dar încă nu am văzut un cuplu de succes de forma:

Brad Pitt și Susan Boyle

sau Ian Somerhalder și Melissa McCarthy

Sau Sofía Vergara și Israel Kamakawiwo'ole ca să fim imparțiali.

...dar toți tații speră până în ultimul moment că fiul lor va aduce acasă o Emilia Clarke, Alison Brie sau măcar Elisabeth Banks, care a ieșit doar pe locul 10 în topul celor mai frumoase femei.

Revin. Ele se culcă (=merg în pat ca să doarmă) pe la ore târzii. După 22. Nu știu ce anume fac toată ziua, dar sunt foarte ocupate.

Dar la un moment dat dau peste un el. Nu toate peste același el, deși se poate ca măcar două – trei dintre ele să se suprapună peste unul singur (Norocosul). Bărbaților în general, mai mult sau mai puțin sedentari, le place să petreacă mult timp în pat (știm noi de/pentru ce...) și inevitabil să doarmă. Chiar dacă e doar ora 16. Un somnic n-a omorât pe nimeni.

La ei nu-i cazul pentru că organismul bărbătesc este obișnuit cu somnul de frumusețe, dar la ele, care sunt active, la trezire organismul lor crede că e dimineață și vrea să manânce. Să prindă puteri. Și cum cea mai importantă masă e micul dejun...ele mănâncă. La ora 19, 21...23. Și ce manânci azi, se depune abia după câteva luni bune. Adică după nuntă.

Morala:

1.Bărbați, nu mai dormiți ziua.

2.Nu contează dacă ești grasă sau slabă. Important e să nu fii grasă.