Fără barbă

Azi o să vorbesc despre aspectul fizic şi defectele lui.

Vrem nu vrem trebuie să trăim cu el (aspectul) toată viaţa, asta dacă nu suntem atât de obsedaţi de micimea unor părţi ale corpului încât apelam la estetician. Chirurg. Bineînţeles că ne putem modela şi altfel corpul, şi cu ajutorul unui regim alimentar sănătos (vai cât de mult mi-am dorit să spun aceste trei cuvinte) şi cu mai mult sau mai puţin sport putem arăta într-un oarece fel, chiar dacă „din fabrică” suntem defecţi.

Din ciclul: Uite-aşa cum mă vedeţi, nu mă dau pe trei băieţi, mă încadrez în categoria like-abil. Fără falsă modestie. Pe scara Freezing – Cold – Warm – Hot – Ouch Hot, aş fi undeva pe la călduţ. Adică warm. Clătit bine, aranjat niţel, îmbrăcat mai curăţel aşa şi bineînţeles dat cu şprei din abundenţă, m-aş vedea însoţind-o pe covorul roşu pe  Katty Perry. Apropos, are nişte…ochi. Mamă, mamă.

Gata cu lauda.

Unele defecte ne întristează sau ne amuză (mai ales pe ele) iar altele pur şi simplu ne scot din minţi.

Eu „mor” din pricina faptului că nu îmi pot lăsa barbă. Nu-mi iese oricum aş încerca. Femeilor le place să-şi treacă mâna prin barba bărbatului (aşa am văzut eu în reclame) dar mie nu-mi stă bine. Deci se cheamă că e defect. Da?

Fire dezordonate, aspre ca glaşpapirul, de culori incerte şi neuniforme. Zici că-s boschetar nu alta. Îmi stă aşa de naşpa încât nu suport nici măcar eu să mă privesc. Nu mai spun de atins. Bine, mă mai ating eu, da’ asta-i subiect pentru alt topic.

Primul lucru pe care îl voi face atunci când ies la pensie: Nu mă bărbieresc şase luni. Aşa de-al naibii. Jur. Că poate atunci nu va mai fi aşa de tare. Barba desigur. Că dacă-i tot tare…un singur om mă va înjura. Acela care mă va bărbieri „la rece” când va fi cazul. ;)