Vă (tort)urez...

OM, oameni, s. m. 1. Fiinţă superioară, socială, care se caracterizează prin gândire, inteligenţă şi limbaj articulat, iar din punct de vedere morfologic prin poziţia verticală a corpului şi structura piciorului adaptată la aceasta, mâinile libere ş apte de a efectua mişcări fine şi creierul deosebit de dezvoltat. (sursa: )

Buuun.

Aşa evoluaţi şi superiori cum suntem, avem şi momente de slăbiciune, rătăcire şi lipsă totală de inteligenţă. Nenumărate şi dese.

Dar cel mai des „ieşim în decor” cu ocazia sărbătorilor. Zile de naştere, de nume, de Paşte, de Crăciun, de Ziua Recoltei, Ziua de baie şi Ziua de plată la întreţinere.

Atunci, ceva în noi se rupe şi nu mai raţionăm. Deloc.

Ne transformăm subit în mari poeţi sau prozatori şi ne lansăm în cele mai penibile urări. Şi asta an de an. Nu ne învăţăm minte.

De-a lungul timpului am avut ocazia să citesc urări de-a dreptul…peste stângul. Oameni care n-au citit în viaţa lor nici măcar "Punguţa cu doi bani" (licenţa nu-mi aparţine, mulţumesc Maria B.) scriu mai ceva ca Walt Whitman sau Marin Preda. Şi nu numai.

Cum vine o zi de naştere pac!, ceva ne loveşte în cap şi imediat avem tendinţa să amplificăm. Apelăm la un fel de „superlativ absolut de superioritate”. Ca să mă exprim aşa, mai plastic. Ne trece instantaneu, fără pastile sau ceaiuri, doar prin apăsarea butonului Send (pentru telefoanele mobile) şi Enter/Return pentru calculatoare.

„TOT BINELE DIN LUME”...n-ar fi suficient tot binele din sufrageria ta, de pe scara ta, din curtea scolii..

„TOT CEEA CE ÎŢI DOREŞTI SĂ ŢI SE ÎMPLINEASCĂ”, …chiar aşa? chiar tot?...ce-ar zice soţia/soţul? :)))

„FERICIRE MAXIMĂ”... există oare şi fericire minimă?

Adică ne manelizăm brusc. Dăm fără număr. Că doar nu ne doare gura.

Şi cea mai mare tâmpenie posibilă pe care am auzit-o în viaţa mea, şi de cele mai multe ori:

„bla, bla, bla.…şi sănătate, că-i cea mai importantă”. Mă leşi?

Vorba aia:

1. Copy-Paste-ul s-a născut la sat.
2. Decât sărac şi bolnav mai bine bogat şi sănătos.