Un minut.

Sau ce să faci când nu ştii ce să faci.

Azi timpul a stat în loc. Ceasul a arătat pentru mult timp 8.30. Chiar m-am gândit că am rămas fără baterie la ceas. Nu era de la baterie. Nu ştiu cum a fost posibil. Oamenii se mişcau alert în jurul meu, chiar şi eu mă simţeam destul de ocupat. Am privit de trei ori ora într-un interval de timp interior ce părea destul de lung. Nu. Un minut este totuşi un minut, deşi pare o veşnicie.

Apoi s-a făcut şi 31 şi apoi şi 32. Normal. Banal. Dar „şi treizeciul” acela a fost fain. Nu ştiu de ce. Poate pentru că mi-am dat seama că poţi face multe într-un minut. Poate doar pentru că am visat cu ochii deschişi şi oamenii care mişunau în jurul meu nu existau iar eu pur şi simplu stăteam degeaba.

Un minut este important, chiar dacă nu pare.

Într-un minut poţi să salvezi o viaţă sau să porneşti un război, poţi să faci la stânga în loc să o iei la dreapta, poţi să îndrepţi greşeala sau să greşeşti din nou, poţi să întorci obrazul sau să pleci, poţi să râzi în loc să plângi, poţi să iubeşti, poţi să urăşti, poţi striga în gura mare, poţi fi diferit, poţi să reuşeşti în loc să eşuezi, poţi să  te implici sau să nu-ţi pese, sau pur şi simplu poţi visa cu ochii deschişi.

Ce să faci când nu ştii ce să faci?

Aşteaptă un minut.