Nu prea scriu recenzii la evenimente, pentru ca eu cred ca nu poți emite o părere care sa conteze cu adevărat decât dacă ai o legătura strânsă cu evenimentul in sine. Dar probabil ca v-am mai spus chestia asta.
In cazul in care ești din aceeași branșa/breasla poți expune un punct de vedere competent, deși, in funcție de ce îți iese din gura sau din tastatura, poți fi acuzat uneori de invidie.
In cazul in care nu ești, rămâi la stadiul de dat din gura, articol de duminica sau de blog. Cazul de față.
Eu am fost acolo să văd Balerina.
Pe Ștefan îl cunșteam, îi știam valoarea și expresivitatea prin fotografie.
N-am fost niciodată la un spectacol de balet deși am avut ocazia de vreo câteva ori.
N-am fost pentru că n-am înțeles niciodată ce tembel a inventat costumația balerinilor. Ori era beat, ori era misogin. Da, ați citit bine. Misogin. Doar un bărbat care urăște femeile putea concepe si realiza nădragii ăia mulați ce permite sa se vadă umflătura aia. Știți voi care. Să le pedepsească cumva pe femei, si mai ales pe balerine, pentru greșeli trecute si viitoare, silindu-le, mai ales pe cele din urma, sa se uite la așa ceva.
Nu pot să merg la balet pentru ca mă uit doar la hidoșenia aia. Indiferent ce vor spune zecile de cititoare si bineînțeles totodată fane ale mele, nu e nimic frumos sau grațios in....chestia aia.
Da. Privirea îmi fuge acolo ignorând balerina, elementul principal al baletului.
Recunosc, am si o slăbiciune pentru balerine si mi se trage de la:
Paranteza: (
La un moment dat atunci când eram in armata, am fost dus-întors, cu forța bineînțeles, sa facem curatenie prin buncarele lu' Ceaușescu. Nu știam niciodată pe unde intram si pe unde ieșeam de sub pământ, doar deschidem niște usi grele de metal, treceam din camera in camera, parcurgem kilometri si executam o curatenie exemplara. Militareasca.
Intr-o zi, probabil cea mai minunata dacă nu din viața mea cu siguranță din toată armata, am ieșit de sub pământ la Opera Româna. Si cum am ieșit eu de sub pământ așa murdar si flamand ca un miner, in fata ochilor mi s-au înfățișau cele mai frumoase cinci balerine. Costumație, Frumusețe, Grație, ce mai, si am fost așa de uimit si impresionat încât am crezut ca buncarele lu' Nea Nicu au o ieșire direct in Rai. Uimirea mea este justificata, credeți-ma. Pe vremea mea, armata îți asigura condiții acceptabile si strictul necesar pentru a trăi. Doar ca nu includea femeia in strictul necesar.)
Da. Am retrăit același sentiment de la Operă, doar că împărțit la cinci și la adăpostul distanței și al vârstei de +20 de ani față de atunci. Am stat cât mai departe de scena, preventiv. Nu pentru ea, că ea era in siguranță, pentru mine.
Mi-a plăcut.
